Experţii de la INCDDD atrag atenţia că aceste flori nu trebuie rupte, pentru că, fiind plante acvatice, după scurt timp, se ofilesc şi îşi pierd frumuseţea. ''Să luăm cu noi doar fotografiile care păstrează vie amintirea lor'', ne spun cercetătorii.
Nuferii depind de nivelul apei din Rezervaţie şi oferă spaţii de cuibărit pentru speciile de păsări de apă, potrivit biologului Silviu Covaliov din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD).
Citește și: Fără femei în Biroul politic al Partidului Comunist Chinez, prima dată în peste două decenii
Când nivelul apelor este scăzut, planta nu se dezvoltă, dar rădăcina ei este suficient de rezistentă, aşa încât supravieţuieşte în mâl şi reapare atunci când cota apei este una propice.
Citește și: Ministerul Apărării anunță venirea primului convoi militar francez. Următorul vine în noiembrie
Una dintre speciile din Deltă, nufărul alb sau Nymphaea alba, este o plantă de origine euroasiatică, cu un rizom puternic, gros, cu o floare care numără circa 20 de petale albe, cele externe fiind puţin mai lungi.
"Denumirea Nymphaea vine de la termenul latin care sugerează caracteristicile delicate şi fragile ale plantelor din acest gen. Datorită florilor foarte frumoase, se cultivă prin heleştee şi bazinele din parcuri ca plantă ornamentală. Rizomul şi florile au unele întrebuinţări în medicina populară. Este o specie vulnerabilă, având regim de ocrotire în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării", arată INCDDD.
Asemănătoare cu Nymphaea alba atât ca habitat, cât şi ca înfăţişare este Nymphaea candida. Se deosebeşte însă de sora ei prin umerii bazali care sunt apropiaţi sau suprapuşi, iar pe dosul frunzei prima pereche de nervuri este curbată de la bază.
Specia aceasta este mult mai frecventă în Delta Dunării şi de multe ori este confundată cu ''sora'' ei, motiv pentru care în lucrările de specialitate este citată mai rar.
În schimb, are aceeaşi valoare ca plantă ornamentală, fiind considerată vulnerabilă şi fiind astfel protejată.
Nufărul galben, Nuphar Luteum, se distinge de celelalte două specii prin culoarea florii. Specie perenă, acvatică, cu un rizom gros care este îngropat în mâl, nufărul galben se întâlneşte frecvent în ape stagnante şi lin curgătoare, în apropierea malurilor, este răspândit în toată Europa şi Asia şi înfloreşte în lunile iunie-august.
Are valoare ornamentală, fiind adeseori introdus în cultură. Rizomul conţine cantităţi mari de amidon, motiv pentru care populaţiile nordice îl folosesc în alimentaţie. Diferite părţi ale plantei sunt utilizate şi în medicina populară.
"Sunt cazuri când turiştii sunt atraşi de frumuseţea acestor plante şi le adună. Fiind plante acvatice, după scurt timp, se ofilesc şi îşi pierd frumuseţea, iar cei care le-au cules le abandonează. Să fim conştienţi de aceasta şi să luăm cu noi doar fotografiile care păstrează vie amintirea lor, iar plantele să convieţuiască în continuare în habitatele lor naturale", recomandă expertul INCDDD, Silviu Covaliov.
Cele trei specii de nuferi se dezvoltă în habitate protejate identificate de specialişti cu numere. Primul dintre ele este habitatul 3.160, lacuri şi iazuri distrofice naturale care au apă bogată în acizi humici, în general pe soluri turboase în mlaştini cu pH-ul adesea scăzut. Comunităţile de plante se dezvoltă la adăpostul stufărişului sau în ochiurile acestuia, iar adâncimea apei poate ajunge la doi metri.
Un alt habitat în care se regăsesc speciile de nuferi este 7.230, mlaştini alcaline, care cuprinde comunităţi vegetale higrofile ce se dezvoltă cu precădere în zonele depresionare şi montane, cu substrat calcaros, scrie Agerpres.
