Ce se mânca în postul Paștelui, la 1869, în București? Premergător marii sărbători a Învierii Domnului, perioada de abținere de la mâncarea „de dulce” era o provocare și pentru locuitorii Capitalei de acum 150 de ani.
Ce se mânca în postul Paștelui, la 1869, în București? Rețeta de budincă a lui Mihail Kogălniceanu
Un ziar de acum 150 de ani, „Românulŭ”, din 9 martie 1869 publica o reclamă a unui renumit magazin al vremii, Filianu&Ionescu, prin care acesta făcea cunoscut clienților săi că a primit o mare varietate de produse de post.
Conform unei pagini din publicația respectivă, postată de Institutul de Studii Sud-Est Europene pe Facebook aflăm are era oferta magazinului situat pe Strada Germană.
Potrivit anunțului publicitar, „Filianu&Ionescu” își anunța clientela, în presa vremii, că a primit „un mare asortiment de diferite articole pentru post”.
Numele acestora ne poartă cu gândul prin timp, unele dispărând din alimentația românilor, în cazul altora păstrându-se variante contemporane ale produselor respective.
Produsele era de mare lux, astfel încât nu și le puteau permite decât cei cu avere.
Citește și: De ce ține Postul Paștelui 40 de zile? Care sunt semnificațiile acestui număr? De ce pare mai lung?
Printre altele, era vorba de „stridii proaspete de Malta”, „melci mari de Transilvania”, „halva de Adrianopol cu miros de vanilie, trandafir și bergamet”, nuga de Napoli, „anghinare, conservate în cutii și uscate cu ocaua”, homar și stridii.
De la melci de Transilvania, la halva de Adrianopol
Alte produse erau „unt-de-lemn de Toscana în tinichele și cu ocaua, de Provance și grecesc, de o calitate superioară”, „curmale barbarine pe ramura lor în buchete și cu ocaua”, „struguri de Malaga imperiali”, „prune de Bordeaux în zahar de struguri”, „smochine de Smirna” și „portocale de Mesina”.
Nu trebuie uitat că, în 1841, deci cu un sfert de secol înainte de anunțul din zirul bucureștean, viitorii mari oameni politici, Mihail Kogălniceanu şi Costache (Kostache) Negruzzi, au publicat, la Iași, lucrarea „Carte de bucate boiereşti - 200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”.
Era semnată doar cu inițialele celor doi: MK și KN și este considerată printre primele cărți de bucate din țara noastră.
Rețetele apărute în ea au ajutat mult la formarea primului rudiment de vocabular românesc în domeniul artei culinare.
Mai jos, vă prezentăm rețeta de „Budincă de cartofe” a lui Kogălniceanu, așa cum este descrisă de dulceromanie.ro.
Așa arată budinca de cartofi făcută după rețeta lui Kogălniceanu - Foto: dulceromanie.ro
Cei care nu țin chiar un post strict, admițând și produse precum ouăle în dieta lor din aeastă perioadă, vor putea să se bucure de un preparat realmente delicios.
Budinca de cartofe a lui Kogălniceanu
Pentru patru porții avem nevoie de:
- 100 g cartof
- 65 g unt
- 4 gălbenuşuri
- 30 g zahăr pudră
- 30 g făină de migdale
- esenţă migdale
- coajă de la 1/4 lămâie
- vanilie
- 2 albuşuri
- 1 formă de silicon sau tablă cu diametru 16 cm
Mod de preparare:
Se fierbe cartoful decojit și feliat în puțină apă cât să ajungă bun de făcut piure cu furculița.
Se scurge bine de apă, se adaugă untul peste și se amestecă bine. Urmează gălbenușurile, migdalele, vanilia, lămâia și zahărul.
Kogălniceanu și Negruzzi ascunși la 1841 aromatizau cu migdale amare dar, cum ele nu se mai găsesc pe piață în prezent, se paote folosi puțină esență de migdale după gust.
Pre-încălzim cuptorul la 180 grade Celsius.
Citește și: Băutura cu doar trei ingrediente care îți curăță colonul și te ajută să scapi de kilogramele în plus
Batem spumă albușurile și acest „omăt” se încorporează delicat în compoziție, fără a amesteca prea mult sau prea energic.
Compoziția se pune în formă de silicon sau de tablă cu diametru 16 cm (aceasta din urmă dată cu unt și făină).
Se coace la 150 grade Celsius pentru primele 15 minute și apoi încă pe atât, dar la 160 grade Celsius.
Rezultă circa 350 grame de budincă pufoasă și delicată, cu arome blânde și textură lejeră. Totul nu va dura mai mult de 30 de minute.
Sfat: dacă nu aveți făină de migdale pur și simplu mărunțiți la robot migdale decojite (ideal ar fi să fie și fără pielița maro căci aceasta se va vedea în compoziție ca mici fulgi închiși la culoare).
Rețeta originală poate fi găsită în volumul menționat al celor doi, apărut la Editura Dacia în 1973.
Citește și: Ce este miedul, băutura preferată a dacilor? Cum se prepară „licoarea zeilor”?
