Cum au cucerit micii românești America? În 1894, un compatriot din San Francisco descria, într-o scrisoare trimisă unui mare ziar românesc al vremii, experiența sa din marele oraș american și succesul de care se bucura cârciuma pe care o deschisese acolo. Deja, acum 130 de ani, din meniul propus americanilor nu lipseau mititeii și nici sarmalele neaoșe.
Cum au cucerit micii românești America? Cu ce se mândrea, în 1894, un compatriot din San Francisco?
Deveniți, practic, un produs tradițional românesc, în ciuda originii lor inițiale situată în Imperiul Otoman, trecând prin Serbia, micii sau mititeii au cucerit, la un moment dat, și Lumea Nouă.
„Invenția” petrecută în localul „La Iordache”, de pe strada Covaci, nr 3, anii 1870 și ceva, a făcut furori nu doar în patria lui Caragiale, ci și în SUA.
Micii - sau mititeii, după cum fusseră botezată de ziaristul NT Orășanu sau, după alții, de politicanul Vasile Boerescu - au trecut Oceanul la nici două decenii de la prima lor preparare în manieră autohtonă
Astfel, un compatriot care deținea o cârciumă românească în îndepărtatul San Francisco, din California, se mândrea, într-o scrisoare trimisă ziarului Universul, în 1894, cu activitatea sa pe Coasta de Vest a SUA..
Citește și: Unde au fost inventați mititeii românești? Cine i-a botezat așa? Rețetă de mici de la 1872
Conținutul scrisorii a fost publicat în numărul din 25 martie 1894 al gazetei înfințate cu doar un deceniu înainte de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război.
Ea a fost reprodusă pe pagina oficială de Facebook a Institutului de Studii Sud-Est Europene.
Un anume D. Constantinescu, antreprenor, trimitea, din San Francisco, în martie 1894, o scrisoare redacției Universul, mânat de dorința de a se face cunoscut „poporului român despre bărbăția mea și că eu mă silesc mai mult pentru reputația patriei mele, decât pentru interes”.
Despre ce era vorba în epistola trimisă de micul afacerist originar din România, cel mai probabil, vâlcean, dat fiind că, la un moment dat, menționează vinul de Drăgășani pe care-l aduce din propria sa vie.
„Am onoare a vă face cunoscut cum că am instalat la expoziția din California o cârciumă românească. O astfel de cârciumă am avut și la Chicago în timpul expoziției americane.
Afacerea mea e că vând băuturi străine și indigene, iar în restaurant servesc mâncările plăcute românești. Cârciuma am aranjat-o românește. Chelnerii și servitorii sunt îmbrăcați în costume naționale.
Afară de aceia am o trupă de lăutari îmbrăcați tot românește și aduși de mine din Prahova. La toate acestea am avut un mare succes din cauza serviciului meu prompt cum nu s-a mai văzut pe aici”, se mândrea Constantinescu.
Citește și: Cum se făceau micii acum peste 100 de ani? Rețeta din 1920, de la „Caru' cu Bere”
Expoziția mondială din iarna 1893-1894, din San Francisco, a fost locul în care se afla cârciuma deținută de întreprinzătorul român - Foto: sanfranciscostory.com
Întreprinzătorul român mai descrie în scrisoare și succesul pe care-l au melodiile românești, intepretate de o lăutarii aduși din Prahova, 12 la număr.
De asemenea, el detaliază și meniul pe care-l are - din care nu lipsesc mititeii și sarmalele - precum și băuturile neaoșe pe care le oferă clienților.
Trebuie spus că, în iarna 1893 - 1894, San Francisco a fost gazda unei expoziții mondiale, World's Columbian Exposition, după ce, anterior, un alt asemenea eveniment avusese loc în Chicago.
Citește și: Bucătăria românească, loc onorant între cele mai bune din lume. Care sunt cele mai apreciate bucate
„După închiderea expoziției din Chicago am plecat în California, unde m-am și instalat. Aici mi-am dat toate silințele și mi-am aranjat și mai frumos cârciuma.
Toată clientela e servită de fete tinere în costume românești. Mușterii sunt încântați de frumoasele cântece românești. Trupa de lăutari e compusă din 12 inși, bărbați și femei.
Salonul e împodobit cu coroana României, iar sus pe cârciumă fâlfâie în aer drapelul românesc. Mâncărurile cele mai bune nu lipsesc ca: sarmale, chiftele, fleică, mititei, etc.
Asemenea vând țuică de Văleni și vin de Drăgășani, pe care-l aduc din propria mea vie”.
Citește și: Ce făceau românii de 1 mai în timpul lui Ceaușescu? Tradiția care a continuat și după 1990
Totuși, D. Constantinescu avea un „of”: deși localul său se bucura se mare succes și atrăgea „pe fiecare zi mii de oameni”, nu era frecventat de prea mulți români.
„Păcat că acest local nu e vizitat de mulți români. Cu toate acestea însă, atrage pe fiecare zi mii de oameni, care vin să admire un așa pitoresc aranjament, care pentru prima oară s-a văzut în această parte a Americii”, concluziona patronul român în scrisoarea de acum 130 de ani.
