Rețetă de baclava. Desertul a fost introdus de otomanii lui Suleyman Magnificul în Țările Române. În 2013, baclavaua este primul produs turcesc care a fost recunoscut de Uniunea Europeană drept produs cu denumire de origine protejată, iar orașul ei de origine a fost stabilit a fi Gaziantep.
Rețetă de baclava. Desertul a fost introdus de otomanii lui Suleyman Magnificul în Țările Române
Arta preparării baclavalei a fost prima oară practicată în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., în Imperiul Asirian, care la acea vreme cuprindea teritorii ale Irakului, Iranului, Kuweitului, Siriei și Turciei din zilele noastre.
Asirienii au venit prima oară cu ideea de a așeza turte în straturi cu nuci tocate între ele, o gustare pe care o savurau în general la ocazii speciale, explică Smithsonian Magazine,
Romanii și grecii antici foloseau un procedeu similar pentru un alt tip de mâncare, „placenta”, dar care folosea ingrediente diferite, precum brânza. Rezultatul se asemăna mai mult cu plăcinta modernă decât cu baclavaua, arată Tastes of History.
În orice caz, cea mai veche mențiune a baclavalei, așa cum este ea cunoscută astăzi, datează din secolul al XV-lea d.Hr., în Imperiul Otoman.
Citește și: Ingredientul secret pentru cozonacul perfect. Cum poți să îl faci pufos și gustos cu doar un detaliu
După cum susține experta în mâncare tradițională turcească Priscilla Mary Ișin în cartea sa „Șerbet și condimente: Povestea completă a dulciurilor și deserturilor turcești”, cea mai veche referire la baclava se găsește într-un poem scris de un bărbat numit Kaygusuz Abdal, care a trăit în prima jumătate a anilor 1400.
În mai puțin de un secol, baclavaua s-a impus ca un element important al gastronomiei otomane, servită în mare parte la evenimente speciale, deoarece era greu de făcut și necesita folosirea de ingrediente scumpe.
Un exemplu concret al importanței baclavalelor în societatea otomană este așa numita „Procesiune a baclavalei”
Începuturile acesteia îi sunt atribuite lui Suleyman Magnificul, cel care a condus Imperiul Otoman din 1520 până la moartea sa, în 1566.
Baclavaua a devenit, în 2013, primul preparat turcesc recunoscut de UE drept produs cu denumire de origine protejată - Foto: Pixabay (imagine cu rol ilustrativ)
Se zice că, în timpul Ramadanului (sărbătoare religioasă la musulmani, care durează o lună și presupune post și rugăciune), Suleyman Magnificul a început tradiția de a oferi fiecărui regiment de ieniceri, soldații de elită ai armatei otomane, tăvi cu baclava, potrivit historia.ro.
Tradiții precum împărțirea de baclavale au devenit un mod simplu de a evalua relația sultan-ieniceri.
Citește și: Ingredientul din bucătărie denumit „miracolul gri” care are beneficii uimitoare pentru florile tale
După cum explică Atlas Obscura, momentele în care un regiment de ieniceri ezita în a accepta mâncare din partea sultanului erau printre primele semne ale unei revolte ce avea să urmeze.
Dar cum armata otomană era implicată în multe campanii militare în Europa, inclusiv pe teritoriul Țărilor Române, soldații otomani au ajutat la răspândirea deliciosului desert - considerat regal - și în principatele de la sud de Dunăre.
Desertul a fost introdus de otomanii lui Suleyman Magnificul în Țările Române
Treptat, el a devenit o delicatesă tot mai apreciată de români, mai ales în zona Dobrogei, unde s-a păstrat o populație turcească însemnată, dar „febra” baclavalei a curprins majoritatea regiunilor.
Până la dizolvarea corpului de ieniceri, în 1826, de cître sultanul Mahmud al II-lea, „procesiunea baclavalelor” a rămas un fel de spectacol anual foarte popular.
Dar pasiunea turcească pentru baclava a supraviețuit acestui eveniment și chiar căderii imperiului. Până și în prezent, zicala „Nu sunt destul de bogat ca să mănânc baclava în fiecare zi” este încă populară în Turcia, scrie The Economist.
Citește și: Ce a fost „Sultanatul femeilor”, început de Hurrem, soția lui Suleyman Magnificul?
De aceea, mai jos, vă propunem o rețetă de baclava, după rețeta regratatului jurnalist, scriitor și reaizator tv, Radu Anton Roman, un mare expert culinar, așa cum este ea prezentată pe site-ul gustos.ro.
Rețetă de baclava à la Radu Anton Roman
Aluat:
- 1 kg făină bună, bine uscată;
- 1 ou;
- 1 linguriță de unt;
- 1 păhărel de vin alb bun
Se frământă bine, cu apă călduță, până iese un aluat moale, care se lasă să aștepte
Umplutură:
- 1 căuș de unt topit;
- jumătate de kil de nuci pisate (sau migdale);
- 1 litră de zahăr (n.r. - adică 300-350 grame)
După ce s-a odihnit, aluatul se împarte în 30 de guguloaie. Fiecare guguloi se întinde până devine o foaie dreptunghiulară, subțire să poți citi ziarul prin dânsa.
Se unge o tavă rotundă. Se stropește fiecare foaie cu unt și se presară cu nuci și zahăr.
La orientali, adică la turci și tătari, se împachetează că o scrisoare, adunând colțurile la mijloc, o dată și încă o dată
Se unge tava, se potrivesc baclavalele, se mai scaldă încă o dată în unt și se dau la cuptor, pe foc potrivit.
La alți orientali, adică la armeni și greci, se întind foile mari cât tava, care se suprapun apoi, foaie-umplutură-foaie-umplutură-foaie, până se termină toate.
Sirop:
- 1 kg zahăr;
- vanilie, scorțișoară, apă de trandafiri;
- 1 jumătate litru de apă
Se fierb împreună și, când s-au rumenit baclavalele, se toarnă în tavă. Se dau la gustat numai a două zi, timp în care lucrarea s-a desăvârșit. La turci, porțiile sunt triunghiulare. La ceilalți, pot fi pătrate sau după cum vrea fiecare.
