Maria Virginia Andreescu s-a născut în anul 1894, în București. Aceasta a fost nepoata pictorului Ion Andreescu. Maria Virginia Andreescu a rămas orfană de mamă la vârsta de 9 ani și a fost nevoită să se ocupe de cei trei frați și de gospodărie. Încă de copil a avut prilejul să-şi dezvolte gustul pentru frumos, trăind în mijlocul capodoperelor create de unchiul său care, în bună parte, decorau pereţii locuinţei unde a crescut.
Aceasta a reușit să facă liceul în particular, luându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București. La doar 18 ani, cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret oa obținut o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București. În paralel a studiat Belle-Arte și a realizat un număr mare de acuarele care, astăzi, fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.
Citește și: S-a aflat cine i-a dat Simonei substanța dopantă. Ultimul fapt de care depinde ridicarea suspendării
La 6 iulie 1919 a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București cu mențiunea ”foarte bine”. Astfel Maria Virginia Andreescu a devenit prima femeie arhitect din România.
Citește și: Toate premiile la Globurile de Aur. Steven Spielberg a câştigat trofeul pentru cel mai bun regizor
Din anul 1923 a lucrat în serviciul tehnic al ministerului Educației nationale, de unde s-a pensionat în 1947. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieții nenumărate premii care i-au confirmat valoarea.
În 1928 arhitecta Virginia Andreescu se căsătoreşte cu Spiru I. Haret, nepotul lui Spiru C. Haret, „distins inginer-profesor, colaborator al Virginiei pe şantiere” , cu care va conlucra de acum înainte, în toate domeniile de activitate.Cei doi a avut și un fiu, Radu Haret, ce va prelua ulterior tradiţia familiei, devenind inginer constructor – a patra generaţie în linie directă.
În Bucureşti, a elaborat în 1926 proiectul corpului central al Liceului Cantemir-Vodă, căruia i s-au adăugat, ulterior, celelalte aripi. Alte lucrări din acea perioadă sunt: aripa dinspre Şerban Vodă a Liceului Şincai, precum şi corpul secţiei antropologie, uzina de încălzire centrală şi castelul de apă de pe lângă Facultatea de Medicină. Acesta din urmă se remarcă printr-o influenţă specifică a stilului arhitectonic tradiţional românesc. În Bucureşti, mai menţionăm supraetajarea şi amenajarea Şcolii Comerciale din str. Traian.
Printre lucrările din provincie, se află Şcoala primară din Socola – laşi, al cărui proiect a fost publicat în revista Arhitectura, Liceul de fete din Focşani, Şcoala normală de fete din Bârlad (internat şi sală de gimnastică), Liceul Domniţa Ruxandra din Botoşani, Şcoala de meserii din Ploieşti şi multe altele.
În Bucureşti, a mai realizat și depozite şi locuinţe pentru Banca Viticolă, executate de asemenea în stil neoromânesc, Biserica Ghencea din Calea 13 Septembrie, staţie meteorologică şi pavilion birouri la Aeroportul Băneasa.
Colaborând cu prof. arh. I. Pompilian execută, încă din 1923, palatul Soc. „Tinerimea Română”, situat în Bd. Schitu Măgureanu din Bucureşti, lucrare de anvergură pentru acea epocă, cu 5 etaje şi un vast program de distribuţie interioară, printre care o sală de spectacole cu 1.200 locuri. În 1926, vor executa tot împreună palatul cu 8 etaje al Soc. „Locuinţe ieftine”, situat în Piaţa Rosetti colţ cu Bd. Hristo Botev, scrie Arhitectura.
