În „Epoca de Aur”, de tristă amintire, la care unii încă visează, deși mulți n-au trăit nicio clipă de comunism și își bazează nostalgia pe povești, mașinile noi nu se găseau la discreție în showroom-uri, ca după Revoluție, nu exista noțiunea de configurare, cel mult „norocoșii” puteau face rost de o un model de export mai bine închegat și cu opțiuni „exclusive”.
Citește și: FOTO 7 Dacii „1300” - Papuc, Break, Sport, Berlină - au uimit New York-ul de Ziua României
Cum își luau românii mașină nouă în „Epoca de Aur”? Unii mai repede și-o făceau singuri
În general, românii care visau la o mașină nouă depuneau un avans la CEC și așteptau, apoi, livrarea. Nu puteau alege decât trei mărci, Dacia, Aro, Oltcit și Lăstun, în anii 1980. Așa a decis tovarășul Nicolae Ceaușescu, că mașinile occidentale nu sunt pentru români, deși copiii săi mergeau cu Mercedes, BMW sau Renault.
Iar așteptarea pentru o Dacie ajungea și la 5-6 ani. De exemplu, în 1990, imediat după Revoluție, erau peste 37.000 de deponenți care aveau la CEC fie un depozit aferent avansului, fie chiar 70.000 de lei, contravaloarea unei Dacii.
Citește și: Unde se vindeau, în comunism, mașini Dacia de la 5.000$ și ARO de la 6.250$? Românii așteptau 5 ani
Așadar, unii români ingenioși și pricepuți s-au apucat să-și facă singuri autovehicule. Este și cazul ploieșteanului Vasile Botescu care și-a construit o „mașină” plecând de la două motociclete. Mărturie este un articol apărut într-un ziar.
"Mașina din fotografie nu reprezintă cine știe ce realizare, dar faptul că am construit-o singur, fără a întrebuința strungul și sudura, mi-a dat multă satisfacție.
Baza ei o formează două motociclete K de 125 cmc, montate paralel cu ajutorul unor țevi prinse de cadru prin bride.
Pentru direcție am folosit o casetă de automobil, iar în Iocul ghidoanelor am montat levierele de fazetă (?).
Frâna este cea originală a motocicletelor, iar accelerația, ambreiajul și schimbătorul de viteze sunt sincronizate pentru a acționa simultan; separat se face doar pornirea motocicletelor.
Caroseria am confecționat-o din tabla de 0,75 mm. Intrarea în mașină se face prin ridicarea în sus a părților laterale.
Cele patru locuri sunt dispuse două câte două, spate la spate.
Citește și: FOTO Pentru șoferii „cunoscători”: Cum mergeau mașinile cu carburator, gen Dacia 1300, pe „perfuzie”
Tracțiunea se realizează fără nici un fel de modificări, fiecare motocicletă cu sistemul ei original.
Viteza medie atinsă - 60 km pe oră, la un consum de 6-7 litri de combustibil la suta de kilometri. Cu această maşină am parcurs vara trecută peste 7000 km (un drum pe litoral, cîteva pe ruta Ploiești-Sinaia etc.)", a scris „inventatorul” Vasile Botescu într-un articol.
Conform imaginilor de arhivă, Vasile Botescu i-a operat și un „facelift” mașinii sale bazate pe două motociclete. A redesenat partea frontală a caroseriei cu aripi care să acopere roțile, faruri duble și o capotă ceva mai aerodinamică.
Interesant, imaginile cu mașina făcută de Vasile Botescu postate pe grupul de Facebook „Iubesc Ploiestii” au ajuns la nepotul acestuia care a comentat, dând informații suplimentare.
„Ce surpriză plăcută să văd această postare. Mașina a fost construită de bunicul meu (tatăl mamei mele).
După cativa ani de utilizare si mai multe drumuri prin țară, militia a considerat ca nu este sigură si i-au impus sa nu o mai folosească, astfel demontat-o și a vândut 2 motociclete, iar cu banii obținuți și-a luat un Wartburg 1000”, a comentat nepotul lui Botescu, pe Facebook.
