Totul a început acum 100 de ani, în ianuarie 1920, de la o fabrică de plută.
Identitatea mărcii Mazda este legată indisolubil de dezvoltarea motoarelor rotative Wankel, performanțele legendarului RX-7, atractivitatea celui mai vândut roadster din toate timpurile, MX-3/Miata, liniile emoționante ale design-ului Kodo – Sufletul Mișcării – exersate pe întreaga gamă din ultimii ani și SkyActiv-X, primul motor pe benzină cu aprindere prin compresie, precum și de o serie lungă de succese în motorsport.
Până să-și câștige reputația pe piața auto, însă, povestea constructorului nipon a avut mai multe capitole.
Totul a început la Hiroshima, în Japonia, de la fabrica de plută Toyo Cork Kogyo, fondată de Shinhachi Kaizuka în ianuarie 1920, pe care, un an mai târziu, industriașul Jujiro Matsuda a transformat-o în fabrică de
mașini-unelte.
Mazda R360 Coupe (1960)
Primul autovehicul realizat de Toyo Kogyo Co. Ltd. a văzut lumina zilei în 1931 și s-a numit Mazda-Go. Era un fel de ricșă, o motocicletă cu trei roți și platformă pentru transport marfă.
Cum modelul a devenit extrem de popular în Japonia, acesta a fost extins și îmbunătățit continuu, în 1938, de exemplu, primind o transmisie cu patru trepte care a redus consumul de combustibil cu circa 20%.
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Mazda s-a orientat către producția de armament pentru
Armata Imperială, mai ales puști „Type 99 Arisaka“.
Apoi, a reluat producția de vehicule la doar câteva luni după bombardamentul atomic asupra Hiroshimei.
Mazda Cosmo Sport (1967)
Primul model a fost motocicleta utilitară cu trei roți Type-GB, cu motor de 701 cmc, iar în 1950 Type-PB a primit caroserie închisă și putea transporta până la șase persoane.
Tot în 1950, Mazda a făcut primul pas pe patru roți cu Type-CA, o utilitară ușoară cu design inspirat de Jeep Willys și sarcină utilă de o tonă.
Primul autoturism Mazda a fost R360 Coupe. Mașinuța cu două portiere lansată în 1960 cântărea 380 de kilograme și era pusă în mișcare de un motor răcit cu aer, de 356 cmc, care dezvolta 16 cai putere, cuplat la o cutie manuală cu patru trepte sau la o transmisie automată cu două rapoarte.
Apoi, constructorul a început să-și diversifice gama cu, de exemplu, pick-up-ul B1500, pe baza căruia, mai târziu, a dezvoltat break-ul B1500, și sedanul cu patru uși Carol 600.
Febra Wankel
La începutul anilor 1960, viziunea președintelui companiei, Tsuneji Matsuda, a fost că, pentru a supraviețui și a se diferenția pe piață, Mazda avea nevoie de o tehnologie unică.
Și, în mare parte, a avut dreptate. Motorul rotativ, ușor, compact și puternic, a adus notorietate Mazda, dar și o grămadă de probleme pe partea de fiabilitate.
Motorul Wankel a fost și rămâne unul exotic, ieșit din tipare. Deși la nivelul anilor 1960 mai mulți constructori încercau să-l dezvolte, Mazda a reușit să-l introducă în producția de serie, după ce a semnat un acord de licență și inginerii japonezi au fost la școlarizare la NSU Motorenwerke, un constructor german de mașini din Germania de Vest care, mai târziu, a fost „înghițit“ de Grupul Volkswagen și, alături de Auto Union, a devenit ceea ce astăzi se cheamă Audi.
Mazda RX-Vision (2016)
În 1963-1964, inginerii japonezi au reușit să dezvolte un motor rotativ, inovând în ceea ce privește etanșarea rotorului.
Iar prima Mazda cu motor rotativ, Cosmo Sport 110S, a văzut lumina zilei în 1967, pe 30 mai, an în care a apărut și NSU Ro 80 (a fost votat Car of the Year 1968).
Coupé-ul sport Mazda cu două locuri era animat de un agregat Wankel, cu două rotoare de 491 cmc, care dezvolta 110 cai putere și asigura mașinii o viteză maximă de 185 km/h.
Un an mai târziu, puterea motorului a fost crescută la 128 de cai putere, iar Cosmo Sport putea atinge 200 km/h și parcurge 400 de metri cu start de pe loc în 15,8 secunde, o valoare mai mult decât onorabilă pentru o „liniuță“ în această clasă de la vremea respectivă.
Mazda MX-5 30th Anniversary (2019)
În 1968, Mazda a lansat cel de-al doilea model cu motor rotativ, Familia Rotary Coupe R-100. Mașina cu design de coupé familial și ambiții globale era animată de două rotoare de 491 cmc, care dezvoltau 100 de cai putere la 7.000 rpm.
Apoi, în 1969, Mazda a început să pună preț și pe design, modelul Mazda R130 Coupe Luce fiind desenat, de exemplu, de Giorgetto Giugiaro, aducând puțin cu BMW New Six.
Pentru a respecta normele de poluare de la acea vreme și a intra pe piața din SUA, Mazda Luce AP (Anti-Pollution) a fost dotată cu un „reactor“, un fel de catalizator care ardea reziduurile de hidrocarburi din gazele de eșapament.
RX-7, cel mai îndrăgit și apreciat model Mazda cu motor rotativ, a fost lansat la Las Vegas, în 1978. Modelul a luat startul în mai multe competiții sportive, inclusiv în Cursa de 24h de la Le Mans și în Campionatul Mondial de Raliuri (WRC), și a câștigat din prima, de exemplu, Cursa de 24h de la Daytona în clasa sa.
Mazda RX-7 (1978)
De asemenea, RX-7 a fost și o bază preferată de pasionații de mașini tunate și a devenit cunoscut până și de copii grație jocului pe calculator Need for Speed.
Recunoașterea absolută a performanței tehnologiei Wankel dezvoltată de Mazda a venit în 1991, când Mazda 787B cu un motor rotativ cu patru rotoare care dezvolta 700 de cai putere a câștigat cursa de anduranță de la Le Mans.
Seria de modele de stradă Mazda cu motoare rotative s-a încheiat cu spectaculosul RX-8, produs între 2003 și 2012. Iar acum, de ceva vreme, se zvonește că Mazda va paria din nou pe Wankel, dar de data aceasta în cadrul unui sistem de propulsie hibrid.
Un spectaculos prototip RX-9 a fost prezentat în 2017, la Salonul Auto de la Tokyo, și se spune că în 2020, în anul centenar al constructorului japonez, va fi prezentat, tot la Tokyo, modelul pregătit de stradă.
MX-5, cel mai vândut roadster din toate timpurile
Modelul Mazda MX-5/Miata, cel mai vândut roadster din toate timpurile, a împlinit 30 de ani în 2019.
Este absolut fabulos cum japonezii au reușit să păstreze și să perfecționeze noțiunea autentică de roadster (caroserie ușoară, deschisă și cu două locuri, capotă față lungă și plonjată, tracțiune spate, consolă spate scurtă și o distribuție ideală a maselor), în contextul degradării accentuate a percepției generale asupra automobilului și a plăcerii de a conduce din ultimii ani.
Mazda R130 Coupe Luce (1969)
Nu toată lumea caută mașini automate, pline de gadget-uri, care parchează singure sau încep să meargă din ce în ce mai autonom.
Și nu toți pasionații au bani pentru modele premium sau supercar-uri, pentru că, da, dacă piața își păstrează trendul, mașini cu emoție se vor mai găsi doar în clasele superioare.
Cei de la Mazda au înțeles aceste aspecte, iar MX-5-ul a evoluat păstrându-și cu sfințenie ADN-ul de-a lungul celor patru generații.
Kodo, ambiția termică și pasul electric
Mazda a evoluat spectaculos în ultimii ani, pe piața europeană devenind chiar din elev profesor. Dacă acum 17 ani, de pildă, Mazda3 apărea timid în segmentul european al hatchback-urilor compacte, supranumit și „Clasa Golf“, ca un elev al Ford-ului Focus, acum, noua Mazda3 dă lecții de mecanică, design, calitate și plăcere de a conduce adversarilor săi.
Iar exemplele pot continua cu Mazda2, Mazda6 și SUV-urile CX-3 și CX-5.
Mazda RX-8 (2003)
Japonezii au studiat cu atenție ce vor europenii în materie de design și calitate percepută și au acționat în consecință, încăpățânându-se, în același timp, să facă lucrurile altfel.
Emoționantul și mult-premiatul design Kodo – Sufletul mișcării – a fost integrat întregii game. Pariul pe rafinamentul și performanțele cilindreei mari a motoarelor pe benzină aspirate SkyActive a demonstrat
că tehnologia poate câștiga în fața downsizing-ului, a motoarelor turbo mici de putere echivalentă.
Iar pariul aspirat merge mai departe prin dezvoltarea și lansarea în 2019 a tehnologiei SkyActive-X, a primului agregat pe benzină cu aprindere prin compresie, ca la diesel. Dacă și acesta va fi câștigător, rămâne de văzut.
Mazda MX-30 (2019)
Nu în ultimul rând, Mazda s-a pregătit de centenar prin lansarea la sfârșitul anului trecut a primului model 100% electric.
MX-30 a intrat cu stil pe piață cu un design de coupé, distribuție ideală a maselor, „suicide doors“, ca la RX-8, și o autonomie electrică de până la 200 de kilometri.
Mașina continuă tema minimalistă „less is more“ utilizată atât la exteriorul, cât și la interiorul celorlalte modele ale constructorului nipon, dar afișează o filozofie Kodo mai puțin agresivă.
