Înscenarea Securității: l-au acuzat de jaf

Citește și

__________________

Era o practică a Securității (un alt disident ieșean a povestit, după Revoluție, că umbla cu buzunarele cusute pentru a nu-i fi puse lucruri despre care să se spună apoi că le-a furat).

Cangeopol a fost acuzat că ar fi atacat, în scop de jaf, un cetățean străin în centrul Iașului.

„Acuzația s-a terminat în hohote de râs. Din păcate, nu am timp acum să relatez toată scena, dar a fost demențială.

OK, m-au ridicat, m-au dus la șeful Miliției Municipiului, maior Zaharia, unde mă aștepta un rahat bățos și stupid de la Secu, de-și zicea Irinoiu.

Mi-a pus câteva întrebări (ce nemulțumiri am? ce mandat am? etc.), a rostit solemn câteva fraze sforăitoare din panoplia micului trepăduș comunist și cam atât.

Nu știau cum să se comporte cu noi. Simțeau și ei că se apropie ziua. La ieșirea din birou, Zaharia m-a bătut prietenește pe umăr.

Cu acea ocazie i-am prezis că va ajunge șeful Poliției Iași. M-a corectat: Miliție. Am insistat: Poliție. După câțiva ani, când am auzit că a ajuns șeful Poliției Iași, era să cad jos!

În fine, pe căpitan Ștefăroiu, cel care venise la mine, l-am întrebat: Dacă susțineți că am atacat un cetățean străin, în Piața Unirii, la ora șapte dimineața (cum suna acuzația - la care i-am zis că în viața mea nu m-am sculat așa devreme!), aș fi fost atât de prost să ascund aparatura de care l-am prădat în cărțile pe care le răsfoiți? A râs, ce putea să zică?“, a rememorat momentul Cangeopol, pentru Newsweek România.

Elogiat în Raportul prin care a fost condamnat comunismul

Numele disidentului ieșean a fost menționat, în 2006, în Raportul prin care Președinția României a condamnat comunismul.

În secțiunea „Suprimarea disidenţei, celebrarea liderului“, autorii au menționat faptul că „Alţi disidenţi români, precum Doina Cornea, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Luca Piţu, Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Gabriel Andreescu sau Radu Filipescu, au avut parte de aceeaşi izolare şi lipsă de sprijin. Regimul a reuşit să insufle frică, iar Partidul a răspuns la nesupunerea civilă cu măsuri draconice“. (p. 112).

Dialogul cu Dan Petrescu din „Ce-ar mai fi de spus“ este catalogat în același Raport drept o „radiografie excepțională a României din ultimii ani ai dictaturii ceauşiste.

Textul respectiv, un dialog de lungimea unei cărţi, a reprezentat la vremea respectivă cea mai radicală critică a comunismului românesc, care cerea schimbarea sistemului comunist însuşi.

Bazat pe informaţii directe şi exemple luate din viaţa cotidiană, volumul respectiv rămâne şi astăzi o sursă valoroasă pentru studiul comunismului“. (p.373)

„Mai rămâne șansa revoltei populare“

„Ceaușescu a ajuns la un modus vivendi extrem de armonios și complex în mariajul său cu societatea românească.

Stau și mă întreb dacă în urma divorțului ce va surveni fatal într-o bună zi nu va fi el oare regretat, mai mult sau mai puțin conștient, de această societate?“.

„Mai rămâne șansa revoltei populare. Dacă ea va veni, nu va fi organizată, ci spontană; dacă se va ivi în mai multe locuri deodată și va avea un caracter violent, este probabil ca forțele «de ordine» să nu facă față mulțimii dezlănțuite; dacă se va trage în oameni și vor fi și victime, lui Ceaușescu nu-i mai rămâne decât să fugă din țară (dacă apucă)“.