ECONOMIA ÎN 2019 Aterizarea dură care ne așteaptă

DE Andrei Caramitru | Actualizat: 14.01.2019 - 18:14

2019 și 2020 vor fi ani extrem de dificili pentru economia globală. România intră în această perioadă mult slăbită de excesele populiste ale guvernului PSD.

SHARE

Ca să înțelegem ce se va întâmpla și ce trebuie făcut, trebuie să analizăm întâi care sunt motoarele creșterii economice din ultimii ani și care va fi evoluția fiecăruia în 2019.

Care au fost motoarele economiei în ultimii ani

Economia a crescut cu 3,5-4% pe an în perioada 2013-2015, a decolat în 2016 și 2017 (4,8% și 7%) și a revenit către 3,5-4% în 2018. 4 motoare au susținut creșterea economică:

1) Creșterea economică din Europa (ajutată de stimulus-ul financiar al Băncii Centrale Europene și de creșterea globală) a avut un impact pozitiv excepțional pentru România. Exporturile de bunuri și servicii au crescut între 2015 și 2018 cu 30%, de la 70 miliarde la 92 miliarde euro. 3 sectoare au contribuit cel mai mult:

Industria auto a ajuns la exporturi de 30+ miliarde de euro

Industria de IT și de servicii profesionale a explodat, exportând servicii de aproape 8 miliarde de euro în 2018

Exportul de servicii de transport (camioane românești active pe teritoriul UE) a crescut până aproape de
6 miliarde de euro în 2018

2) Migrația internă de peste 100.000 de oameni pe an (care au venit din zone sărace către orașele mari și performante) a fost principalul motor al creșterii numărului de angajați (de la 4.4 milioane în 2014 la aproape 5 milioane în 2018). Migrația externă masivă a continuat – însă populația zonelor mari metropolitane a crescut, scăderea populației fiind cu atât mai gravă în zonele rurale și sărace

3) Creșterea creditelor către populație : de la 18 miliarde volum credite noi în 2014 la 37 miliarde lei în 2018. Problema nu este creditarea în sine (gradul de intermediere financiară este încă scăzut), ci unde a fost direc-ționată de bănci: proporția creditelor de consum este mult prea mare, finanțarea IMM-urilor este practic inexistentă.

4) Politică bugetară ultra-
expansionistă :
din 2016, am asistat la o politică de creștere extremă a pensiilor speciale și a salariilor bugetarilor (+25% în 2018 – nivelul mediu acum este peste cel din multinaționale), corelată cu o reducere a investițiilor statului – banii în plus mergând exclusiv spre consum.

Din a doua jumătate a anului 2018, motoarele au început să frâneze

Creșterea economică în Europa scade accelerat - primele efecte sunt vizibile și în România.

În ultimele 2 trimestre, indicii de performanță economică în Europa scad drastic, Germania chiar având o scădere economică în trimestrul 3. Bursele s-au prăbușit, prețul petrolului scăzând spre 40-50$/baril. Până și China a avut o contracție a producției industriale la sfârșitul anului.

În România, performanța pozitivă anunțată pentru trimestrul 3 (creștere PIB de peste 4 la sută) este temporară – o bună parte din creștere fiind „pe stoc“ (uzinele nu au livrat la clienții europeni pentru că nu au mai avut cerere, dar au contabilizat producția).

Companiile nu mai găsesc angajați: emigrația a crescut la cote alarmante (din cauza crizei politice și a agresivității guvernului PSD); depopularea a atins cote alarmante în zonele sărace (în majoritatea cazurilor nu au mai rămas decât pensionarii și copii).

Consumul frânează deja

Consumăm mult mai mult decât producem: deficitul comercial, inflația și ROBOR au explodat, leul s-a depreciat. Cele mai vizibile excese au fost în importurile de automobile second-hand (aproape jumătate de milion de mașini pe an), importurile de produse electronice și casnice și creșterea excesivă a prețurilor locuințelor.

În ultimele luni, observăm primele semnale de scădere a consumului (după limitarea gradului de îndatorare decisă de BNR): piața imobiliară este „înghețată“ (tranzacțiile sunt în scădere de peste 30%), numărul de automobile nou înregistrate a scăzut cu 8% în 2018.

Deficitul bugetar a devenit nesustenabil

Guvernul a fost obligat să taie investițiile și cheltuielile curente până la cote de avarie în 2017 și 2018 ca să încerce să se încadreze în ținta de 3%. Cel mai probabil în 2019 nu vor mai reuși și vom fi la un deficit de 4%+ (conform regulilor contabile corecte; 3% va fi atins poate pe „cash“ – cheltuielile din decembrie fiind amânate până în ianuarie 2019). Taxele introduse prin OUG-ul din decembrie sunt un semn de disperare al Guvernului pentru 2019.

Investitorii și-au pierdut încrederea : randamentul titlurilor de stat a atins 5% (cel mai ridicat nivel din EU, peste Grecia); ultimele licitații cu titluri de stat nu au mai funcționat (băncile oferind sume reduse la dobânzi și mai mari).

Citește toate analizele despre cum va arăta economia românească în 2019

Va fi sau nu va fi... criză

Lăcomia PSD aruncă economia în haos

Cum să pui o economie pe butuci

Dragoș Anastasiu: Încrederea este la minimul istoric

2019 – anul imploziei?

Toți investitorii și observatorii economiei globale își pun o singură întrebare - vom intra în recesiune în 2019 sau 2020?

Cu fiecare zi care trece, semnalele negative se acumulează – nici Statele Unite, nici China sau Europa nu par să mai aibă „muniție“ pentru a evita o frânare economică dură. Băncile centrale reduc lichiditatea din piață și anunță creșterea dobânzilor, nivelul datoriilor din sistem este mult mai mare decât înainte de criza din 2008, războiul comercial mușcă din creșterea globală, crizele politice se propagă (Brexit, Vestele Galbene în Franța, guvern populist în Italia), Statele Unite au avut în 2018 deficite bugetare enorme, China stă pe un munte de datorii neperformante, Germania depinde excesiv de exporturi care scad.

Nu știm încă cât vor „rezista“ firmele și consumatorii în fața valului de știri negative (macro-economiștii sunt încă moderat pozitivi, investitorii financiari au intrat însă deja în panică).

În situația României -  cu avarii la toate cele 4 „motoare“ economice și un context negativ internațional - Guvernul (dacă era condus de oameni normali și competenți) trebuia să ia o serie de măsuri pentru a evita o scădere economică dură :

  • Ar fi „pus deoparte“ resurse bugetare pentru a compensa criza– trebuia să închidă 2018 cu un deficit bugetar de maxim 1.5% pentru a avea spațiu de manevră în 2019 (pentru investiții în infrastructură și/sau scăderi de taxe pentru a stimula activitatea economică)
  • Ar fi fost aproape de mediul de afaceri pentru a se asigura că nu vor frâna investițiile și nu vor reduce locurile de muncă
  • Ar fi negociat cu băncile o politică de creditare care să continue – redirecționată însă spre IMM-uri, inclusiv prin instrumente de contra-garantare dacă situația o cere.

Măsurile iresponsabile anunțate de guvernului PSD vor accelera însă criza:

  • OUG-ul fiscal și retorica agresivă împotriva sectorului privat va reduce substanțial creditarea în economie și investițiile multinaționalelor.
  • Bugetul nu mai permite niciun spațiu de manevră: cifrele aruncate în piață indică o posibilă măsluire a execuției în decembrie 2018, draftul pentru 2019 nici măcar nu există.
  • Guvernul, în loc să anunțe măsuri de remediere pe costuri, crește în continuare pensiile speciale și salariile la stat, promite creșteri de pensii începând cu septembrie 2019 și anunță proiecte de miliarde de euro finanțate prin datorii (PPP-uri în infrastructură, fondul suveran). Pe surse, apar zvonuri cu taxe noi care vor fi introduse (inclusiv pe proprietăți).

Criza din 2019 se va propaga gradual. Într-un scenariu relativ pozitiv (fără criză profundă în Europa), e posibil să suferim un impact de cel puțin 3% din PIB – de la creștere economică de 4% la 0-1%. Etapele vor fi următoarele:

Exporturile vor frâna – de la o creștere de 10% spre 3-5%. Slăbiciunea economică din Europa ne va afecta, însă nu catastrofal - suntem poziționați competitiv în majoritatea activităților de export (produse low-cost care supraviețuiesc în caz de criză).

Creditele către populaţie vor scădea masiv din cauza „taxei pe lăcomie“ care va scumpi ratele. Cel mai probabil, volumul creditelor noi va scădea cu 2-4 miliarde euro – consumul și construcțiile vor fi direct afectate

Multinaţionalele vor reduce investiţiile – scăderea poate fi de cel puțin 3 miliarde euro (nu numai în energie și telecomunicații – firmele din toate sectoarele reacționează deja și își redimensionează bugetele pentru 2019).

Restructurări în industriile cel mai afectate, inclusiv un val de insolvențe și dificultăți financiare în IMM-uri. Cel mai probabil, vom vedea o scădere a numărului de angajați de 10-20% și reduceri salariale în sectoare care au peste 600.000 de angajați (12% din total – construcții, industrie extractivă, distribuție energie, telecomunicații, bănci și asigurări, tranzacții imobiliare).

Efectul va fi însă multiplicat și către celelalte sectoare care oferă servicii acestor angajați. IMM-urile vor fi lovite cel mai dur –multinaționalele vor reduce în primul rând bugetele externe, perioada medie de plată a facturilor se va lungi și accesul la creditare va și mai restrictiv.

Bugetul de stat va scăpa de sub control:

  • Estimările inițiale ale Guvernului pentru bugetul din 2019 se bazează pe o creștere economică de 5.5%. Chiar și așa, informațiile pe surse din Ministerul Finanțelor ne spun că deficitul bugetar ar fi cu cel puțin 2 miliarde euro peste limita de 3% (înainte de taxele introduse prin OUG)
  • „Gaura“ reală din buget va fi însă, cel mai probabil, de 10-15 miliarde euro (5-7% deficit), pentru o creștere economică de 0-2.5%, la care se adaugă 1 miliard euro cheltuieli ne-contabilizate in 2018
  • Guvernul a anunțat, în plus, o serie de PPP-uri pe infrastructură de 2-5 miliarde euro, fonduri suplimentare de 10 miliarde euro pentru „investiții în dezvoltare“ și introducerea legii pensiilor (cu un impact bugetar de 2 miliarde euro în primul an, care crește până la 18 miliarde euro în 2021)
  • Nevoile de finanțare sunt prea mari – este puțin probabil să fie acoperite din taxe suplimentare; băncile și investitorii instituționali vestici nu vor mai fi dispuși să finanțeze o „gaură neagră“ bugetară.

Ce poate face Guvernul PSD în această situație care apare înainte de alegerile prezidențiale, locale și parlamentare?

Nu cred că vor pleca de la guvernare – nu și-au rezolvat încă problemele penale și puterea dată de CCR a ministrului Justiției ar da în mâna opoziției o armă letală.

Opoziția și-a învățat lecția și nu va accepta să preia Guvernul în timpul crizei fără majoritate în parlament și mandat popular pentru reformă.

În mod normal, Guvernul ar restructura aparatul de stat și, în caz de dificultăți de finanțare, ar apela la Fondul Monetar Internațional pentru asistență. Ei vor încerca însă o serie de măsuri disperate – vor ataca toate sursele de bani disponibili, distrugând iremediabil economia:

Pilonul 2 de pensii – 10 miliarde euro. Pilonul 2 a fost deja atacat prin OUG, însă nu a fost încă naționalizat (beneficiarii nu sunt obligați să cotizeze doar la Pilonul 1 și sumele deja acumulate nu au fost „confiscate“).

Mă aștept la un OUG suplimentar, care va încerca naționalizarea – însă este dificil de implementat (pentru că atacă dreptul la proprietate)

Companiile strategice ale statului – 10-15 miliarde euro. Schema deja lansată este Fondul Suveran, în care guvernul va încerca să transfere companiile cheie ale statului (Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, TransGaz, Transelectrica, porturile și aeroporturile).

Fondul va încerca să ia împrumuturi garantate cu acțiunile acestor companii (cel mai probabil din surse rusești și/sau chinezești).

Riscul este enorm – odată ce împrumuturile nu vor putea fi plătite, Rusia și/sau China vor executa Fondul și vor prelua controlul asupra sistemului energetic și logistic al țării.

Nu este însă sigur că PSD va reuși schema – funcționarii publici vor ezita să semneze asemenea acte pentru că ar încălca grav legea; UE nu va permite ca împrumuturile să fie contabilizate în afara bugetului (ci vor forța ca întregul împrumut să fie considerat cost bugetar în primul an, conform regulilor europene), ceea ce ar arunca în aer construcția financiară

Rezervele Băncii Naţionale – 30-35 miliarde euro. Mugur Isărescu se va retrage de la conducerea BNR în 2019 și PSD va încerca să impună un guvernator obedient. Rezervele pot fi cheltuite pentru a arunca cu lichiditate în piață (pentru reducerea artificială a dobânzilor) și pentru a susține leul.

Însă rezervele nu vor putea susține mai mult de 6-9 luni situația și cel mai probabil vom ajunge în cazul Turciei în 2020 (cu dobânzi mult mărite și un leu care se depreciază masiv).

Citește toate analizele despre cum va arăta economia românească în 2019

Va fi sau nu va fi... criză

Lăcomia PSD aruncă economia în haos

Cum să pui o economie pe butuci

Dragoș Anastasiu: Încrederea este la minimul istoric

Ce putem face pentru a preveni dezastrul?

Sectorul privat (care s-a coalizat foarte bine după OUG) trebuie să se implice direct și să propună o serie de măsuri economice realiste pentru a preveni criza, în coordonare cu partidele de opoziție și sindicatele.

Este esențial să nu mai fim doar reactivi, ci să impunem în discursul public o reformă reală economică (nu doar instituțională și juridică), cu consecințe dure pentru Guvern dacă nu le acceptă (în special stoparea finanțării deficitului bugetar). Măsurile esențiale care ar trebui impuse sunt:

Anularea OUG-urilor pe fiscalitate și fond suveran; anularea proiectelor PPP și folosirea prioritară a fondurilor structurale europene

Alinierea imediată a legislaţiei penale cu recomandările Europene (MCV, Greco, Comisia de la Veneția).

Reformă profundă a cel puţin 3 instituţii de stat:

  • ANAF: implementarea urgentă a recomandărilor proiectului Băncii Mondiale (stopat de Guvern în 2017/18).
  • CNAIR: alocarea management-ului proiectelor strategice către o entitate independentă (de ex. BEI) cel puțin pe perioada unei restructurări profunde a instituției.
  • CNAS: audit și control extern detaliat, urmat de o restructurare fundamentală care să includă transparență totală asupra cheltuielilor.
  • Descentralizarea finanțelor publice; depolitizare și profesionalizare în instituțiile statului.
  • Creșterea fondurilor care rămân disponibile local la cel puțin 60% din totalul taxelor colectate.
  • Eliminarea birocrației și avizelor necesare de la nivel central pentru proiecte locale.
  • Eliminarea controlului central și politic din școli și spitale – Consiliile de Administrație să fie compuse din profesioniști, reprezentanți ai angajaților și ai beneficiarilor direcți (elevi, familii, pacienți).

Reducerea costului aparatului bugetar fără a afecta mai mult de 200’000 de angajaţi și pensionari favorizaţi politic:

  • Eliminarea pensiilor speciale și a cumulului pensie-salariu la stat (2-3 miliarde euro anual)
  • Eliminarea din sistem a 150.000 de angajați plătiți excesiv și fără performanțe – în special din administrația centrală și locală plus MAI; reducerea beneficiilor excesive către angajații de la stat cu salarii mari (1.8-3.6 miliarde euro anual).
  • Realocarea investițiilor în infrastructură către proiectele strategice.
  • România cheltuiește mai mult decât media europeană pentru infrastructură, însă banii sunt alocați aproape exclusiv către proiecte mici în zona rurală, cu rate de corupție uriașe (modelul PNDL/Tel-Drum).
  • Cel puțin 70% din bugetul consolidat pentru infrastructură ar trebui alocat către proiectele strategice (autostrăzi, cale ferată, spitale, școli).
  • Reforma codului fiscal – pentru a favoriza munca din sectorul privat, investițiile productive, IMM-urile și colectarea fiscală.
  • Reducerea taxelor pe muncă (care sunt cele mai mari din EU pe salarii sub 1500 euro/lună). Ținta ar trebui să fie o reducere medie de la 45% la 30%, în special pentru angajații cu salarii mici și tineri, cei din diaspora care se întorc, cei care își mută domiciliul pentru a găsi un job, IMM-uri și companii în sectoare cu valoare adăugată și potențial de export (IT, cercetare și dezvoltare, auto, transporturi).
  • Regim fiscal competitiv cu Olanda și Irlanda pentru investiții în IT și cercetare și dezvoltare (pentru a atrage și păstra capitalul „smart“ în țară).
  • Introducerea unor modele de colaborare între mediul privat și serviciile publice.
  • Educație: introducerea parcursului profesional prin care formarea elevilor este făcută în mare parte în cadrul firmelor private – elevii primind salariu și cazare pentru munca prestată (modelul German/Elvețian); facilități fiscale pentru educația profesională continuă.
  • Cercetare și dezvoltare: facilitarea colaborării între firmele private și universități / centre de cercetare – sumele plătite rămân în mare parte la echipele de profesori și cercetători (Universitatea nu îi poate bloca sau controla proiectele/fondurile) și nu sunt taxate de stat.
  • Suport pentru finanțarea IMM-urilor, prin facilități de contra-garantare și simplificarea procedurilor atât la nivelul statului cât și al băncilor. 


Andrei Caramitru, 
fiul actorului Ion Caramitru, a lucrat pentru McKinsey și Boston Consulting Group, două dintre cele mai puternice companii de consultanță în management din lume. În 2018, a trecut în zona de antreprenoriat și a fondat, în Olanda, compania Kessel Run Ventures, îndreptată spre construirea de start-up-uri.

Citește toate analizele despre cum va arăta economia românească în 2019

Va fi sau nu va fi... criză

Lăcomia PSD aruncă economia în haos

Cum să pui o economie pe butuci

Dragoș Anastasiu: Încrederea este la minimul istoric

 

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te