Nicolae Hurduc a fost acuzat, în urmă cu un an, de Asciația Cercetătorilor Români că prin declarațiile sale a ajuns să „compromită imaginea comunităţii ştiinţifice româneşti”.
„Până la data propunerii domniei sale pentru funcţia de ministru al cercetării şi inovării, domnul profesor Nicolae Hurduc se bucura de un anumit respect în comunitatea ştiinţifică şi tehnologică, datorită unor rezultate originale, publicate în domeniul polimerilor.
Spre marea noastră dezamăgire, imediat după nominalizare, domnul profesor a afirmat și susținut public o serie de fantezii pseudoştiinţifice privitoare la evoluţia speciilor, originea omului şi călătoria în timp. Astfel s-a expus ridiculizării publice şi riscă să compromită imaginea comunităţii ştiinţifice româneşti pe care o reprezintă.
Afirmaţiile domnului ministru, dacă nu fac parte dintr-o campanie intentionata de propagandă anti-ştiinţifică a partidului său, demonstrează două lacune grave, una epistemologică şi una deontologică. Prima problemă este nestăpânirea noţiunii de teorie ştiinţifică sau incapacitatea de a aplica această noţiune la cazul în speţă, adică de a face distincţia între o teorie ştiinţifică şi simple fantezii beletristice”, a spus Ad Adstra.
Hurduc nu crede că ne tragem din maimuță
Într-un interviu pentru Ziarul de Iași, Nicolae Hurduc a făcut o serie de declarații controversate:
„Faptul că tot mai multe sarcini ne sunt preluate de către maşinării, de către aparatură smart, ne duce către o involuţie în ceea ce priveşte dezvoltarea noastră?
Posibil că da. Pentru că reţelele neuronale cu care operăm noi, creierul uman, sunt nişte reţele instabile. Ele nu sunt fixe. Să spunem că ne formăm în copilărie un sistem de gândire care rămâne aşa până suntem bătrâni. Nu este aşa. Aceste reţele evoluează sau involuează în funcţie de cum solicităm creierul. Este exact ca la sport.
Dacă te antrenezi, atunci muşchii vor fi capabili să răspundă unor cerinţe. Dacă nu, atunci nu vor fi capabili. Aşa este şi cu creierul. Creierul uman are o capacitate extraordinară, iar sistemul de gândire se bazează pe memorie. Multă lume uită, iar şcoala românească a fost acuzată de multe ori că se bazează pe memorie, că elevii nu sunt învăţaţi să gândească cu minţile proprii ci să memoreze. Este şi nu este adevărat. Sistemul de gândirese bazează, vrem nu vrem, pe memorie. Dacă nu avem înmagazinată în memoria noastră un anumit volum de informaţie atunci nu putem gândi, nu putem lua nişte decizii. Cum luăm noi deciziile?”,
„Mie îmi este foarte greu să cred că omul, un mecanism, o maşinărie atât de complexă, se trage din maimuţă. Eu nu accept aşa o idee oricât de oricât de logică pe undeva ar părea această teorie evoluţionistă. Este o teorie a lumilor paralele, care spune că noi am veni din viitor. Mie îmi sună mai interesant această idee, că noi venim dintr-o lume paralelă din viitor. Iar asta pentru că oamenii au nişte caracteristici, conştiinţa şi sufletul, iar până într-un punct le vedem la animale. În special la cele de companie. Vedem că sunt capabile să comunice cu noi, vedem că înţeleg un vocabular. Câinii, spre exemplu, înţeleg un vocabular de până la 300 de cuvinte. Practic înţeleg tot ce le spunem şi sunt capabili să ne ajute în viaţa de zi cu zi”.
„Vedem că suntem în secolul XXI şi avem şcoli cu toalete în curte, care nu au avize de funcţionare, nu respectă norme minime de securitate contra incendiilor. Acestea sunt lucruri foarte greu de înţeles. Eu am mai spus o dată în anumite discuţii. Asta îmi este foarte greu să înţeleg la politicieni. Şi ei ar avea de câştigat dacă o societate ar fi prosperă şi merge înainte. Sigur, o societate instruită este mai greu de păcălit, asta este adevărat. Dar nu ar avea decât de câştigat. Nu ar mai trebui să-i păcălească pe oameni, pentru că am fi o societate prosperă, aşa cum sunt multe societăţi pe care le cunoaştem, cum sunt nemţii, francezii, americanii, japonezii. De ce au bani, de ce e prosperitate acolo? Şi politicienii lor au de câştigat din treaba asta”.
