Ce domnitor al Moldovei a fost poreclit Armeanul? A domnit doar ceva mai puțin de doi ani și jumătate, dar faptele sale i-au înfricoșat pe otomani, care i-au destinat o moarte ce a rămas legendară. 

Ce domnitor al Moldovei a fost poreclit Armeanul? Putea muta singur un tun. Ucis în mod groaznic

Îl știm drept Ion Vodă cel Viteaz pentru actele de vitejie de pe câmpul de luptă, dar avea și forţa fizică ieşită din comun

Dar sub influența boierilor care au ajuns să-l urască teribil îl mai știm și sub forma de Ion Vodă cel Cumplit.

Poporul l-a numit Armeanul pentru că oamenii simpli aveau obiceiul să denumească domnitorii născuți „din flori” după originea mamei acestora.

Citește și: Cine a fost cel mai bătrân domnitor din Țările Române? Era analfabet și tatăl unui mare cărturar

Era strănepotul lui Ștefan cel Mare, fiind fiul lui Ștefăniță Vodă - nelegitim, e drept - domn al Moldovei între 1517 -1527, iar mama sa aparţinea familiei armeneşti Serpega.

Chiar și în condițiile în care nu a domnit decât aproape doi ani jumătate în Moldova - din februarie 1572 până în iunie 1574 - el a demonstrat calități excepționale de războinic, dar și de strateg, uimind contemporaneitatea prin planurile sale de luptă ori măsurile pe care le-a luat în scurta sa domnie.

„Era de minte ascuţit, de cuvânt gata şi se vedea că-i harnic nu numai de domnie, ci şi altor ţări să fie cap mai mare”, îl descria Grigore Ureche pe domnul Moldovei.

Era inteligent și cult, cunoscând limbile turcă, greacă, polonă şi armeană. A trăit vreme de 40 de ani în străinătate, dar a vrut să preia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă, în 1561.

A fost un domnitor al Moldovei temut de turci

Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, s-a retras la Constantinopol. A fost exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, unde ajunge negustor de pietre scumpe.

Acest lucru avea să-l ajute mai târziu, pentru că adună avere și-și poate cumpăra influență în labirintul puterii de la Constantinopol.

Ura boierilor faţă de Bogdan Lăpuşneanu (1569 - 1572), fiul celui care obținuse exilarea sa în Rhodos, a fost și ea de ajutor viitorului domn.

Astfel că, Ion izbuteşte să pună mâna pe tronul Moldovei în februarie 1572. Avea deja 51 de ani, dar se părea că toată așteptarea meritase.

Citește și: Care a fost domnitorul cu cea mai scurtă domnie din Țările Române? De ce a sfârșit la mănăstire?

În al său Letopiseţ, călugărul Azarie consemnează faptul că „toţi cei ce erau în dregătorii şi cei ce străluceau prin neamul lor au primit cu bucurie pe domnul lor şi i s-au închinat”, scrie arhiepiscopiasucevei.ro.

La 15 februarie 1572 la Înalta Poartă se ştia că Bogdan Lăpuşneanu fugise din Moldova, iar Ion Vodă fusese ales de boieri să-i ia locul. 

Legitim sau bastard, Ion Vodă rămâne, în primul rând „fiul faptelor sale”, după cum afirma istoricul Dinu C. Giurescu.

A avut o domnie scurtă, dar o domnie în care a încercat să reia tradiţiile de luptă şi faptele de vitejie ale marelui Ştefan, străbunul său, pe care le-a îmbogăţit aşa cum a putut și atât cât timpul avut la dispoziție i-a permis.

A fost un strateg militar aproape genial, s-ar putea spune. Este primul domn care decide mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi, potrivit historia.ro.

Vechea Cetate de Scaun nu mai beneficia de o apărare adecvată, după ce Alexandru Lăpuşneanu îi dărâmase zidurile de apărare, la ordinul otomanilor.

În schimb, Iaşul avea o poziţie strategică mai bună, fiind şi mai aproape de aliaţii voievodului, cazacii zaporojeni. adică cei care trăiau regiunea istorică Zaporojia din centrul Ucrainei.

De asemenea, anticipează importanţa artileriei pe câmpul de lupt și, ca un adevărat vizionar, Ioan Vodă formează cea mai însemnată artilerie a timpului.

Într-o epocă în care marile state dispuneau de 30-40 de tunuri, Ion Vodă ajunge la impresionantul număr de 200, cele mai multe realizate chiar în Moldova, după schiţe aprobate de voievod.

Tunurile moldoveneşti erau mai uşoare, mai mici şi mai manevrabile, necesitând doar atelaje de câte doi cai. Totodată, domnitorul ordonă şi construcţia unor ateliere de fabricat pulbere.

Nici armata nu se prezenta rău. Alcătuită din răzeşi şi boieri mici şi având în spate o bogată experienţă a luptelor cu turcii, beneficia de tactică şi mobilitate.

Răzeşii se bazau foarte mult pe straşnicele ghioage, din lemn de esenţă tare şi ghintuite la capăt, care zdrobeau uşor armura şi coiful inamicului.

Faptul că țara a prosperat în scurt timp, a fost, de fapt, începutul sfârșitului pentru voievod. Turcii au dublat tributul, o măsură pe care Ion a respins-o categoric şi s-a pregătit de marea înfruntare cu otomanii.

A fost domnitor al Moldovei doar doi ani

Dar mai întâi a înlăturat cea mai apropiată amenințare, ce venea din partea Doamnei Chiajna - soția lui Mircea Ciobanul și fiica lui Petru Rareș, deci nepoată a marelui Ștefan - care plătise Porţii o sumă importantă în avans pentru a cumpăra tronul Țării Românești pentru fiul său, Petru Șchiopul.

În primăvara lui 1574, Ion Vodă își începe campania antiotoană care avea să rămână în istorie. Luptător feroce şi tactician abil, Ioan obţine o primă mare victorie la Jilişte, aproape de Râmnicu Sărat, unde armata sa de moldoveni şi de cazaci, nu foarte numeroasă, o decimează pe cea de turci, valahi şi secui.

Petru Șchiopul abia scapă, retrăgându-se la Brăila, iar Ion Vodă îl înscăunează pe Vintilă Vodă la Târgoviște, care devine un fel de vicerege, sub ascultarea voievodului moldovean. Astfel, Armeanul unește, practic, Moldova cu Tara Românească, într-o uniune personală.

Dar a fost o minune care nu a durat mai mult de patru zile, Vintilă fiind ucis după un complot al boierilor rămași loiali fostuui domn.

Bravul Ion Vodă se îndreaptă apoi spre Brăila, ocupată de turci, pe care o asediază și o cucerește, transformând-o într-o baie de sînge. 

La Lăpuşna se războieşte teribil cu turcii şi tătarii, într-un nou exemplu de strategie militară spontană.apoi masacrează şi pustieşte cele două foste cetăţi ale lui Stefan cel Mare, ocupate între timp tot de otomani Tighina şi Cetatea Albă.

Mărturiile vorbesc, de asemenea, despre forţa colosală a domnitorului, un veritabil Hercule, care, în lupta de la Roşcani, smulge singur un tun împotmolit în noroi şi trage cu el în turci.

Se mai spune că, pentru a-şi mai destinde oştenii obosiţi, Vodă mai făcea câte o demonstraţie frângând în mâini potcoave de cai.

Puși pe gînduri de izbânzile și determinarea domnitorului moldovean, otomanii realizează că trebuie să trateze problema cu mai multă seriozitate.

Astfel, adună o oaste uriaşă de turci, tătari şi munteni, în jur de 200.000 de oameni, care pornesc spre Dunăre cu gândul să scape de viteazul domn, o dată pentru totdeauna.

Acum, Ion face prima eroare majoră din viața sa. Se încrede în pârcălabul Ieremia Golia, pe care-l trimite cu o parte a luptătorilor săi să înfrunte oastea dușmană. 

E drept, înainte l-a pus să jure pe cruce că nu va trăda, dar banii nu sunt degeaba numiți „ochiul dracului”.

Plus că Golia nu-și imagina că avea să scape viu din confruntarea cu o asemenea armată, așa că, probabil, considera că nu mai avea nimic de pierdut, dar niște bani în plus nu stricau familiei sale.

Astfel, pentru 30 de pungi cu galbeni, pârcălabul îl trădează pe domn, unindu-se cu turcii la Iezerul Cahului. Copleșită numeric, astea moldo-cazacă s-a retras în satul Roşcani.

Au urmat valuri succesive de atacuri turcești, dar moldovenii și cazacii au rezistat eroic. Dar natura n-a ținut cu Ion Vodă. 

O ploaie teribilă i-a distrus pulberea pentru tunuri, apoi trei zile de caniculă i-au adus la capătul puterilor pe oștenii săi, care nu pridideau să respingă atacurile ienicerilor.

Rămas cu 7.000 de oşteni, Ioan Vodă face un gest ce-i arată caracterul și personalitatea: acept să se predea, cu condiția ca oștenii săi să fie cruțați. iar el să fie trimis viu sultanului Selim al II-lea, fiul lui Suleyman Magnificul.

Ahmed Paşa, conducătorul armatei otomane şi Petru Schiopul se jură că-i vor respecta cerinţele.

Ajuns în cortul acestora, Ion Vodă declară ferm că nu va vorbi decât cu sultanul. Atunci, Iusuf aga Cigalzade, un italian turcit, se repede la el cu pumnalul și-l înjunghie în inimă.

Cum fapta nu mai putea fi întoarsă, turcii au organizat un soi de spectacol morbid folosind trupul domnitorului.

Mai întâi i-au tăiat capul, apoi i-au legat trupul de patru cămile care, mânate cu biciul, au dezmembrat corpul domnitorului în tot atâtea părți.

Totodată, oştenii otomani – urmând un vechi obicei turcesc – s-au îngrămădit să-și înmoaie săbiile în sângele voievodului, sperând astfel să ia ceva din vitejia și forța domnitorului, după cum consemnează în Cronica sa, Martin Joachim Bilescki, scrie adevarul.ro.

Acum se petrece un episod unic în istoria noastră. Văzând toate aceste grozăvii, moldovenii dezarmaţi, dar şi cazacii se aruncă asupra turcilor, pierind cu toţii după o luptă în care n-avuseseră nicio șansă din start.

Dar oamenii din oastea voievodului nu mai putuseră suporta o asemenea batjocurîă și grozvie la adresa trupului fostului lor conducător.

Așa se face că, din cei 7.000 de luptători pe care-i mai avea Ion Vodă când se predase, otomanii mai țin în viață doar 12 cazaci zaporojeni, impresionați de calitățile de luptători ale acestora.

Amintirea morţii sale cumplite a dăinuit mult timp la Constantinopol, unde la 24 aprilie/4 mai 1591, deci la 17 ani de la crudele evenimente, cu ocazia numirii ca domnitor al Ţării Româneşti a fiului său, Ştefan Surdul, ambasadorul imperial scria despre „Ion voievod care a fost rupt în patru, atârnat de patru cămile”.