Ceaușescu a beneficiat de clauza națiunii celei mai favorizate din partea SUA între 1975-1988. Privit inițial drept „băiatul rebel” din blocul comunist est-european, liderul de la București și-a pierdut treptat tot capitalul de încredere pe care-l dobândise la Washington și alte capitale occidentale pe care-l căștigase prin acțiunile sale de „descotorosire” de tutela URSS, din primii ani după venirea sa la putere.
Cum a pierdut Ceaușescu clauza națiunii celei mai favorizate? „Democrația noastră e superioară”
Venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965, a însemnat o nouă speranță pentru români la o viață mai bună, mai normală.
Iar, inițial, lucrurile păreau să se îndrepte în acea direcție. În plus, după primele semne de independență față de ordinele Rusiei, „șefa” absolută a așa-numitului „lagăr comunist” din estul european, date încă din ultimii ani de viață ai lui Dej, noul lider al României a dus acest lucru la un alt nivel.
Iar gestul prin care a câștigat atenția, dar și simpatia cancelariilor occidentale a fost mai ales opoziția fățișă, în august 1968, față de invadarea Cehoslovaciei - unde guvernul luase măsuri de reformă „cu față umană” - de trupele Tratatului de la Varșovia, omologul NATO - în frunte cu URSS.
În urma acestei atitudini, riscantă, dar care i-a adus imense beneficii vreme de mulți ani - Ceaușescu a devenit, pentru o vreme, un răsfățat al Occidentului și al SUA.
Citește și: Omagiu lui Călin Georgescu cum doar Ceaușescu a mai avut parte: „Îl făceam să semene cu un faraon”
Și asta, mai ales în contextul doctrinei Kisinger, Henry Kisinger fiind consultantul pe probleme de securitate, apoi secretar de stat în administrația Nixon.
El încuraja orice dizidență față de Moscova a țărilor din „blocul sovietic”, în plină tensiune a „Războiului Rece”.
Președintele SUA, Richard Nixon, n-a ezitat să vină la București, în 1969, apoi să-l invite pe Ceaușescu la Casa Albă, lucru concretizat și în 1970 și în 1973.
Ulterior și președintele Gerald Ford a făcut același lucru, primindu-l pe liderul român, în iunie 1975, apoi ajungând el însuși în România în luna august a aceluiași an.
Cu prilejul acelei vizite în România, Ceaușescu și Ford au semnat, la Castelul Peleș din Sinaia, un acord prin care îi era acordată țării noastre așa-numita „clauză a națiunii celei mai favorizate”.
21 august 1968, momentul maxim de gloria al lui Nicolae ceaușescu, după opoziția publică față de invadarea Cehoslovaciei de trupele Tratatului de la Varșovia, în frunte cu URSS - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 175/1968
Un adevărat test în relațiile economice bilaterale dintre state, această clauză însemna dobândirea statutului cel mai favorabil în relaţiile comerciale bilaterale, precum tarife vamale preferențiale, accesul la tehnologia avansată sau credite cu dobânzi mici.
Ea a fost acordată României în conformitate cu prevederile amendamentului Jackson- Vanik adus „Legii Comerțului” din 1974, care condiționa acest favor de dreptul la libera circulație a cetățenilor țării beneficiare, scrie historia.ro.
Ceaușescu a fost în vizită în SUA de patru ori
Clauza trebuia reînnoită anual de către președintele Statelor Unite, dar fiecare dintre cele două Camere ale Congresului puteau anula hotărârea președintelui prin votarea unei rezoluții de dezaprobare într-o perioadă de 90 de zile de la data când i s-a adus la cunoștință această hotărâre
Atâta timp cât administrația americană a interpretat ad-litteram amendamentul Jackson-Vanik, România a îndeplinit condițiile legale pentru reînnoirea clauzei națiunii celei mai favorizate, deoarece emigrarea era singurul criteriu de evaluare.
Citește și: În ce zi era născut Nicolae Ceaușescu, de fapt? De ce și-a schimbat data din certificatul de naștere
Deși acum pare derutant, regimul Ceaușescu a permis într-o oarecare măsură emigrarea evreilor și a etnicilor germani. De fapt, Ceaușescu a obținut sume importante prin „vânzarea” efectivă a acestora către statele de care aceștia erau legați prin etnie.
Pe măsură ce politica elaborată de Kissinger a început să fie înlocuită cu politica Carter – Brzezinski, continuată apoi, mai apăsat, de Ronald Reagan, SUA mutând interesul către respectarea drepturilor omului, Ceaușescu a pierdut tot mai mult „teren” și suport din partea americanilor.
Deși liderul comunist a mai ajuns la Washington și în aprilie 1978, la invitația președintelui Jimmy Carter, el se afla deja pe partea descendentă a relației cu vesticii prin politica internă promovată.
Ceaușescu, alături de președintele SUA, Richard Nixon, în octombrie 1970, în prima sa vizită la Casa Albă - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 2/1970
În schimb, încerca să se facă remarcat pe scena intenațională mai ales prin implicarea în negocierile de pace arabo-israeliene, finalizate prin Acordul de la Camp David din septembrie 1978, încheiat între Egipt și Israel.
Dar, în țară, regimul lui Ceaușescu devenea tot mai dictatorial, iar dorința de a plăti datoria externă a României i-a aruncat pe români într-o serie de lipsuri majore, privațiuni ce păreau să nu se mai termine, totul dublat de un control tot mai crunt al etățenilor de către ochiul vigilent al Securității.
Dar aceste lucruri începeau să nu mai fie trecute cu vederea de occidentali, creditul lui Ceaușescu ajungând la „fundul sacului”.
Astfel, prima schimbare radicală a atitudinii Congresului SUA față de acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate României a avut loc la 1 noiembrie 1985, când senatorii Paul Trible (republican din partea statului Virginia) și William Armstrong (republican din partea statului Colorado) au introdus în Senatul Congresului SUA rezoluția S.1817.
În ea, cei doi acuzau disprețul autorităților române față de libertățile religioase și oprimarea minorităților și au solicitat suspendarea temporară, pe termen de șase luni, a statutului privilegiat al României.
România lui Ceaușescu a beneficiat de clauză timp de 15 ani
În urma dezbaterilor care au avut loc pe marginea rezoluției, Senatul SUA a adoptat prin consens o moțiune, care a condamnat guvernul român pentru represiunea „barbară și respingătoare” la care își supunea propriul popor,.
De asemenea, a solicitat ca Statele Unite să adopte un rol activ în respectul drepturilor omului și al libertăților religioase în România.
Citește și: VIDEO Ateul Ceaușescu și-a înmormântat părinții cu sobor de preoți. Imagini de colecție
În plus, cerea președintelui SUA ca, în luarea deciziei, „dacă să mai recomande sau nu prelungirea statutului clauzei pentru România”, să aibă în vedere situația de fapt din România.
La 15 decembrie 1985, secretarul de stat al SUA, George Shultz, a efectuat o vizită în București.
El i-a transmis lui Nicolae Ceaușescu un mesaj scris din partea președintelui Ronald Reagan, în care i se atrăgea atenția că România poate pierde clauza națiunii celei mai favorizate, dacă nu întreprinde eforturi serioase de îmbunătățire a situației drepturilor omului.
Aprilie 1978: Nicolae și Elena Ceaușescu, în balconul Casei Albe, împreună cu președintele SUA, Jimmy Carter și soția acestuia, Rosalynn Carter - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 113/1978
Un punct esențial l-a constituit cererea părții americane privind importul în România și distribuire de Biblii și alte materiale cu caracter religios, precum și atenuarea anumitor măsuri administrative împotriva grupărilor religioase nerecunoscute.
Firește că Ceaușescu a reacționat nervos, fiind revoltat de încercarea de „amstec în treburile interne”, așa cum interpreta solicitatea americanilor de respectare a drepturilor omului și a libertății reigioase.
Liderul român susținea că drepturile omului în viziunea sa - dreptul la muncă, la o viață liberă și demnă, la participarea directă la viața economică și socială în condiții depline și egale - erau asigurate în România, iar „legarea drepturilor omului de problema emigrării era cu totul nepotrivită”
Tensiunea a tot crescut până la începutul anului 1988, când „nodul gordian” a fost tăiat. Pe 26 februarie 1988, guvernul Statelor Unite ale Americii a anunțat oficial decizia de a retrage României clauza națiunii celei mai favorizate, măsură care urma să intre în vigoare la 3 iulie 1988, potrivit rador.ro.
Anticipând hotărârea americanilor, cu o zi înainte de anunțul SUA, pe 25 februarie, a avut loc ședinta Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. în care Ceaușescu, aprobat unanim de tot corul de lăudători din conducerea partidului, a afirmat că România va renunța ea însăși la clauza respectivă, considerând condiționările americane ca inacceptabile.
Pentru el, deja, „suveranitatea țării nu însemna altceva decât ca nimeni - nici sovieticii, nici americanii - să nu-i mai „sufle în ciorba” dintr-o Românie care intrase pe drumul construirii „omului nou” care ar fi trebuit să trăiască la fel ca cei din Coreea de Nord, modelul politic ce l-a influențat teribil pe Ceaușescu, după vizita acolo în 1971.
Iată mai jos o parte din stenograma discuțiilor ce au avut loc în acea ședință din 25 februarie 1988, așa cum a fost prezentată de revista Historia.
Citește și: Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu din complotul din 1984? Cine a fost în spatele acțiunii?
În cuvântul său, Ceaușescu afirmă, printre altele, fără nici o ezitare ori apăsare, că „democrația noastră este superioară celei din Statele Unite ale Americii”.
„Tov. Nicolae Ceausescu: Tovarasi, Am convocat aceasta sedinta pentru a discuta unele probleme internationale.In primul rind, in legatura cu prelungirea acordarii caluzei natiunii celei mai favorizate Romaniei, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, a facut o comunicare, din partea Departamentului de Stat, la Ministerul Afacerilor Externe.
Printre altele, in aceasta comunicare, se spune ca "ii va fi greu sa propuna prelungirea acordarii clauzei, daca Romania nu raspunde obiectiv la o serie de cereri ale Statelor Unite ale Americii" si asa mai departe.
Ca la noi sint o serie de probleme economice, probleme religioase si probleme ale dreptului omului si, totusi, recunosc ca in ce priveste emigrarea s-au solutionat pozitiv multe lucruri.
Tov. Elena Ceausescu: Au ridicat, din nou, probleme vechi, probleme cunoscute.
Tov. Nicolae Ceausescu: Asa este. Din nou se ridica aceleasi probleme si ei spun ca le va fi greu sa ceara prelungirea clauzei.
De altfel, noi le-am spus-si inca de multe ori-ca vom renunta si ca sintem interesati in rezolvarea acestei probleme fara nici un fel de conditii, pe baza reciproce, a respectarii acordurilor economice intre doua state.
Nu putem accepta in nici un fel acordarea clauzei pe baza conditiilor care ni se pun. Nu vom accepta niciodata!
I-am scris si lui Reagan - ca raspuns la scrisoarea lui-despre aceste lucruri; problemele economice romanesti - la ce se refera el-aici nu este vorba de nici o problema economica, ci problemele economice sint foarte grave in Statele Unite ale Americii -recunoscute chiar de economistii lor - si care afecteaza si alte state, inclusiv tarile in curs de dezvoltare.
Tov. Manea Manescu: Situatia lor economica afecteaza toata economia mondiala.
Tov. Nicolae Ceausescu: În legatura cu democratia, i-am spus ca, consideram ca democratia noastra este superioara celei din Statele Unite ale Americii. Sigur, putem in acest fel sa discutam, dar sint probleme interne si nu consideram ca poate fi obiectul unor discutii privind relatiile noastre.
Sigur, noi am spus ca renuntam la prelungirea acordarii clauzei daca se pun fel de fel de conditii. Sintem pentru mentinerea clauzei fara conditii, adica fara mentinerea amendamentului Jackson-Vanik. Si daca nu vor, Romania nu va mai cere prelungirea.
Tov. Nicolae Ceausescu: Trebuie sa le spunem, in sensul in care am spus si in scrisoare, sa spunem public;m-am referit atunci si la situatia de la ei de acasa.
Si am spus ca Romania doreste mentinerea clauzei reciproce, numai in anumite conditii, fara impunerea mentinerii amendamentului Jackson-Vanik si in conformitate cu normele internationale, cu prevederile GATT (n.r. - Acordul General pentru Tarife și Comerț), in care ambele tari sint membre.
Sa spunem ca nu vom mai accepta continuarea unor discutii de amestec inadmisibil in treburile interne ale Romaniei, ca Romania - pina cind se va ajunge la un acord corespunzator privind adoptarea unei declaratii privind acordarea clauzei reciproce fara nici o conditie”.
După 15 ani în care a beneficiat de acest statut preferențial, Ceaușescu a preferat să-l piardă decât să accepte vreun amestec în propriile treburi interne pe care le avea în România.
După două decenii, a fost ultima piesă de puzzle pe care dictatorul comunist a pierdut-o din imaginea pozitivă pe care o avea în 1968.
După nici doi ani, în decembrie 1989, regimul comunist, în frunte cu el, se prăbușea zgomotos și înroșit de sângele a mii de tineri și oameni nevinovați. Dar duhul lui Ceaușescu pare că încă plutește peste România și în sufletul unora dintre compatrioții noștri.
