Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu

Mugur îndrăznea să creadă că se putea revolta împotriva regimului și că îi putea „trezi“ și pe cei din jurul lui. Așa a început să scrie, în diverse locuri din oraș, mesaje împotriva Puterii, precum și mesaje de mobilizare a românilor.

Nu a durat mult și a fost prins de Securitate. A fost chemat în mod repetat să dea declarații, cazul său a fost pus în discuție în cadrul școlii, au urmat anchete și expertize, în casă i-a fost montată tehnică de supraveghere. La scurt timp, tânărul s-a îmbolnăvit și a murit.

Conform dosarului lui Mugur Călinescu păstrat în arhiva CNSAS, în 14 septembrie 1981, șeful Securității județului Botoșani, colonelul Constantin Hulubaș, trimite către conducerea de la Centru a Securității un raport prin care informează că, „în dimineața acestei zile, în jurul orelor 9.00, organele de Securitate au fost sesizate că pe un număr de trei panouri de protecție din tablă, (...) ce delimitează organizarea de șantier a Casei de Cultură din Botoșani, au apărut înscrisuri cu caracter incitator și ostil, redactate de autori necunoscuți“.

„Vrem hrană! Vrem libertate!“

Conform notei semnate de colonelul Hulubaș, pe cele trei panouri fuseseră scrise, cu cretă albă, mai multe mesaje critice la adresa conducerii statului, dar și prin care oamenii erau încurajați să se revolte pentru a-și cere drepturile.

Textul scris pe un panou era: „Cetățeni! Trebuie să fim conștienți de rolul nostru în societate și să spunem un «Nu» hotărât stărilor de lucruri ce se conturează la noi.

În Polonia prietenă, oamenii muncii au dobândit o libertate reală, au sindicate libere «Solidaritatea» și «Solidaritatea rurală»“.

Pe un al doilea panou era scris: „Vrem hrană! Vrem respectarea tuturor drepturilor! Vrem libertate!“. Iar pe al treilea panou era următorul mesaj: „Ne-am săturat de stat la cozi imense.

Nu mai putem accepta mizeriile și nedreptățile din țara asta“. Securitatea se mobilizează rapid și, în octombrie 1981, elevul este prins în timp ce scria lozinci împotriva regimului pe panourile din jurul unui șantier din oraș.

Au urmat zile negre pentru Mugur și pentru mama lui. În 20 octombrie 1981, adolescentul este chemat să dea declarație în fața securiștilor și povestește că asculta Europa Liberă.

„În legătură cu motivele care au stat la baza acțiunilor ce le-am realizat, declar că ideile și sentimentele exprimate de mine prin repetatele inscripții au drept cauză ascultarea de către mine a unor emisiuni ale postului de radio Europa Liberă, de unde am însușit părerile ce se exprimau privind realitățile sociale, politice și economice din țara noastră.

Pe unele care priveau lipsa unor alimente, statul la cozi, le-am confruntat cu ceea ce se întâmpla în oraș și le-am găsit că corespund realității“.

Mugur mai scrie că „alte idei, cum ar fi cele privind așa-zisa lipsă de drepturi și libertăți, necesitatea unor sindicate libere ca în Polonia, situația gravă a economiei, faptul că autoritățile ascund adevărul (...), fără să am posibilitatea de a îl verifica, le-am luat ca fiind în conformitate cu realitatea, crezând în cele ce se transmiteau la acel post.

În cursul anului 1981, am sesizat la mama mea frământări permanente, îngrijorare, nemulțumire ca urmare a unor nedreptăți, despre care ea vorbea sau, fără a le povesti, le sesizam, întrucât deseori venea plânsă de la serviciu sau plângea acasă“.

Documente din Dosarul „Panoul”, din timpul urmăririi și anchetării elevului Mugur Călinescu.

În ziua următoare, Mugur Călinescu este chemat din nou la Securitate. De data aceasta, spune și că, în urma discuțiilor avute cu „câțiva tovarăși securiști“, a ajuns la concluzia că ideile sale pe care le avea înainte „nu corespund adevăratelor realități și că aceste întâmplări nu le voi uita“.

„Meditând la ideile pe care mi le formasem, am ajuns la concluzia că țara mea era una dintre cele mai rămase în urmă, chiar dintre țările socialiste. (...)

De aceea mi-a venit ideea să mă apuc să scriu acele inscripții. Această hotărâre am luat-o în scopul trezirii conștiinței oamenilor, pentru ca aceștia, cunoscând adevărul, să acționeze, să se revolte, să revendice drepturile și libertățile ce nu erau respectate. (...)

În urma discuțiilor cu câțiva tovarăși ofițeri de Securitate, (...) am ajuns la concluzia că ceea ce am făcut e foarte serios și grav, că acele idei nu corespund adevăratelor realități și că aceste întâmplări nu le voi uita“, scrie Mugur Călinescu, în declarația dată în fața securiștilor, în 21 septembrie 1981.

____________________

Citește dosarul complet Disidența ascunsă

Disidența ascunsă. Anonimii care au luptat împotriva lui Ceaușescu

Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție

Abuzurile psihiatrice. „Ce căuta Securitatea, un serviciu secret, în cazurile medicale?“

„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“

Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș

_____________________

„Europa Liberă, trădătorii și dușmanii României“

O lună mai târziu, în 27 noiembrie 1981, conform unui proces-verbal încheiat la Liceul „A.T. Laurian“ din Botoșani, se ia în discuție cazul elevului Mugur Călinescu.

La întâlnire, pe lângă elev, mai participă mama sa, precum și 13 persoane din rândul cadrelor didactice, reprezentanți ai UTC, dar și doi ofițeri de Securitate, maiorul Mihai Crăciun și locotenentul Dumitru Sîrbu.

În procesul-verbal se precizează că profesorul Dorin Moraru, dirigintele lui Mugur Călinescu, spune că „îl cunoaște foarte puțin, pentru că elevul este venit în colectivul clasei din luna septembrie 1981. Condamnă faptele comise“.

În același document se arată că „mama sa apreciază faptele comise de copilul său ca fiind foarte grave, plânge și regretă tot ce s-a întâmplat.

Arată că l-a surprins în câteva rânduri pe băiatul său audiind postul de radio Europa Liberă și i-a atras atenția că nu este bine. În final, își ia angajamentul că fiul său se va îndrepta“.

Profesoara Ștefania Focșa, președinta comitetului sindicatului, este „intrigată de asemenea fapte, cere conducerii liceului ca elevul Călinescu Mugur să fie pedepsit conform regulamentului școlar“.

Gheorghe Ababei, secretarul Comitetului Municipal al UTC, „este indignat de cele auzite și nu poate să conceapă cum asemenea elev trăiește realitatea, poate fi convins de Europa Liberă, de trădătorii și dușmanii ideologiei, ai României“.

Inspectorul general școlar Matei Mihai a concluzionat că „fapta comisă de elevul Călinescu Mugur este foarte gravă, însă având în vedere politica partidului și statului nostru, grija față de om, elevului i se va da posibilitatea să urmeze în continuare cursurile liceale și să își corijeze atitudinea“.

Băiatul, conform aceluiași proces-verbal, a „mulțumit pentru ajutorul acordat și pentru înțelegerea avută din partea organelor de Securitate și conducerea inspectoratului școlar și se angajează solemn de a fi pe viitor un cetățean demn al patriei în care trăiește“.

Imediat după acest episod, Mugur Călinescu s-a îmbolnăvit, a făcut leucemie în formă galopantă și, în 14 februarie 1985, când avea 20 de ani, a murit.

Cazul se află, în prezent, în atenția procurorilor, fiind deschis un dosar de moarte suspectă, în urma unei plângeri formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Mama sa, dar și alți foști apropiați ai lui Mugur Călinescu le-au povestit cercetătorilor care s-au ocupat de acest caz că băiatul a fost obligat de securiști să bea cafea de fiecare dată când mergea să dea declarații.

Apropiații susțin că, urmare a acestui „ritual“ al cafelei, Mugur, un copil sănătos, s-ar fi îmbolnăvit de leucemie.

____________________