Un tur doi fără PSD ar folosi tuturor. În primul rând, chiar pesediștilor – dacă vor să își reformeze partidul, vor trebui să stea mai întâi la pat, să lupte cu puseurile de febră și cu toate zvârcolirile și cu toate transpirațiile; așa se face bine un organism, și când e cu mucii la nas și când i se aprind plămânii.
Abia după ce se vor fi vindecat de ambițiile puterii totale și nenegociabile, când vor fi învățat că puterea se dă cu împrumut și dobânda e musai bunăstarea tuturor, acești oameni vor fi cu adevărat social-democrați și nu urmașii PCR.
Sigur, vindecarea nu e ușoară, baronii oricum stau cu șuriu’ sub masă, dar treizeci de ani de amantlâc cu comunismul sunt peste măsură. Plus: eu cred că există și printre pesediști oameni care roșesc când o aud pe Dăcilă vorbind stricat românește.
În al doilea trând, gândește-te: de două decenii suduim răul cel mai mic și îl alegem cu sentimentul că am scăpat din ghearele morții; ba, acuma, cu criza asta guvernamentală, binele e cumva inerțial și răul e pe ghicite: poți să spui despre vreun proiect de țară al candidatului tău?
A vorbit cineva despre România de peste 10-15 sau 25 de ani? Poți să stai cu ochii închiși și să-ți închipui vreo Românie despre care să fi vorbit candidații? Nu poți, pentru că n-am avut campanie electorală.
Am avut frânturi de proiect, a fost mai mult transfer de credibilitate dinspre un candidat sau altul; un haloimăs intersectat ba de tragedia din Caracal, ba de gafele Dăncilei, ba de jaful de prin ministere.
De unde campanie, că zgomotul de fond a fost un bârâit continuu. Singurul semnal l-a dat Iohannis, dar și semnalul ăsta a fost doar pentru export: a punctat, prin vizitele din ziua instalării guvernului Orban, prioritățile sale ca (viitor) președinte: Externe, Apărare, Justiție, Interne.
În rest, Dăncilă, Orban, Orlando, Tarom, Cuc și hai pa!
În momentu-n care Iohannis și Barna ar intra în turul doi, ar fi pentru prima dată când am putea să alegem normal: nu între două rele, ci binele unuia sau binele altuia. Ar fi obligați să prezinte proiecte și nu suduieli, am putea asculta și evalua nu șanse, ci două viziuni despre România.
E adevărat, poate n-ar fi așa de spectaculos turul ăsta al doilea, dar mai e cineva care-și dorește circ? Și Iohannis și Barna au demonstrat decență, și unul și altul își doresc o țară scoasă de sub papucul analfabeților – restul e prezență la vot, statistică sau ce-o fi.
Și cel mai important, mai important chiar decât viitorul președinte: putem alege corect, liniștiți, așa cum aleg ceilalți, din lumea civilizată – lumea aia un pic ciudată pentru noi, aia în care duminica votului e o sărbătoare în familie și nu încleștare-ntre clanuri...
