Încep să apară voci care până acum erau în linia întâi a protestelor #rezist – fie că vorbim despre jurnaliști, lideri de opinie sau cetățeni obișnuiți, dar care ne transmit azi că, gata!, este mai bine să ne retragem. Că totul este, de fapt, o luptă între taberele Securității, cea care, în opinia personajelor la care mă refer, e singura care conduce țara.
Că noi, cetățenii de bună-credință, suntem carne de tun pentru cei care duc lupte la nivel înalt, că suntem folosiți pentru a-și regla alții conturile. Și, în concluzie, că nu mai trebuie să participăm la proteste, că nu mai are niciun rost, că mai bine ne liniștim. „Liniște”, ce cuvânt e și ăsta! Preferatul lui Ion Iliescu, cel care făcea apel la liniște și când le spărgea capul „golanilor” cu bâtele minerilor.
N-aș vrea să-i bănuiesc de rele intenții pe cei care aruncă pe piață astfel de mesaje, deși experiența și istoria m-au învățat că cele mai mari manipulări se fac prin oameni care sunt o lungă perioadă de timp de partea poporului pentru ca, tocmai pentru că au obținut încrederea oamenilor, să întoarcă armele finuț și să răsucească minți cinstite.
Să facem, așadar, apel la logică, e singura care ne poate lămuri și în privința mesajelor de tipul „eu mă retrag”. Un mesaj care, în opinia mea, este la fel de periculos acum pentru sănătatea societății cum a fost, în 2016, la alegeri, mesajul viralizat „mă piș pe el de vot”.
Deci, apelând la logică, din ce-am putea să ne retragem acum? Din gândit? Din apărat statul de drept? Din a ne apăra drepturile și libertățile? Din a cere să fie respectată democrația? Din a lupta pentru o viață decentă? Pentru că doar despre asta este vorba de un an și jumătate încoace, de la toxica Ordonanță 13. Singurul fir roșu pe care noi, cetățenii, trebuie să-l urmărim este acesta: legislația penală nu trebuie modificată în favoarea infractorilor. Punct. Pentru asta ieșim în stradă, în România, din februarie 2017. Pentru asta trebuie să protestăm fără violență, dar cu fermitate. Și cât timp nu uităm acest lucru, orice alte scenarii, discuții, povești nemuritoare cu securiști, cu stat paralel și cu forțe malefice nu au niciun rost.
Mesaje ca „eu mă retrag” sunt ce poate fi mai nociv, acum, pentru acest popr. Acum, când Liviu Dragnea și acoliții lui au ajuns la a amenința inclusiv cu violență fizică cetățenii care îi contestă. „Cu arma la picior”, așa cum vicepremierul Paul Stănescu mână la luptă tineretul social-democrat. Acum, când liderul PSD, cu o condamnare definitivă la închisoare cu suspendare și cu încă una, de data asta cu executare, dar nedefinitivă, ne avertizează că „voi merge până la capăt”, „statul paralel, așa cum îi spunem noi, va fi zdrobit”.
Poate că ar fi bine să nu uităm un lucru. Tot ce vor ei, mafia PSD-ALDE, este ca noi să ne retragem. Pentru că dacă noi ne retragem, atunci rămân ei. Rămân ei și vor face exact ceea ce vor. Rămân ei și se vor salva. Rămân ei și legea va fi de partea infractorilor. Rămân ei și ne vor fura în continuare. Rămân ei și ne vor zdrobi.
Nu, exact în momentul ăsta, noi nu trebuie să ne retragem. Cei care trebuie să plece sunt ei.
