Cum s-a furat Tezaurul de la Pietroasa? Cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur”, comoara a fost descoperită întâmplător, în martie-aprilie 1837, în județul Buzău de azi, de doi ţărani, în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa. Furtul său a produs multă emoție în opinia publică, la momentul respectiv.
Cum s-a furat Tezaurul de la Pietroasa? Metoda hoțului, demnă de Tom Cruise în „Misiune imposibilă”
Din tezaurul ce datează din secolul al IV-lea, compus iniţial din 22 de piese, autorităţile au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kilograme.
Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur, celelalte şapte piese fiind împodobite şi cu pietre preţioase: un colan, patru fibule şi două vase poligonale.
Aspectul de astăzi al pieselor este rezultatul mai multor distrugeri şi restaurări, după descoperire tezaurul având parte de o „biografie” foarte aventuroasă, începând cu spargerea pieselor, morți suspecte, incendii bizare (inclusiv la Luvru, unde a fost expus), un furt celebru și până la recuperarea lui - incompletă - din Rusia.
De la cei doi ţărani care l-au găsit, Ion Lemnaru şi Stan Avram, tezaurul a fost cumpărat şi a ajuns în mâna negustorului Verussi.
Citește și: De ce ține BNR 60 de tone din rezerva de aur la Banca Angliei? „Și Ceaușescu a făcut asta
În dorinţa de a face piesele cât mai compacte şi mai uşor de transportat acesta le-a lovit cu toporul, potrivit muzeulvirtual.ro.
Tezaurul a fost furat din Muzeul de Antichități aflat, la acea vreme, în clădirea Universității din București (încercuită cu roșu) - Foto: opiniabuzau.ro
Piesele recuperate de autorităţi au rămas astfel deteriorate până în 1867 când, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Paris, au avut parte de o primă restaurare din partea unui bijutier parizian.
În 1875 tezaurul a fost furat şi a suferit noi deteriorări, acesta fiind momentul în care a fost rupt colanul cu inscripţie.
În 1884 traversează un incendiu şi, pentru a fi salvat de flăcări, este aruncat pe fereastră. În a doua jumătate a aceluiaşi an face o călătorie la Berlin de unde s-a întors cu o faţă nouă, cea pe care o are în continuare şi astăzi.
Această ultimă restaurare a fost realizată de germanul Paul Telge, care a lucrat şi pentru Casa Regală a României.
Citește și: Vânătorii de comori în alertă! Un bărbat a ascuns 2.000.000 $ în 5 locuri. O carte conține indiciile
Dar ne vom apropia astăzi de momentul furtului tezaurului, mai puțin cunoscut publicului larg.
Pe 20 noiembrie 1875, pe o vreme viscolită, cu multă zăpadă, celebra comoară vizigotă sau ostrogotă dispărea chiar din Muzeul de Antichități - așa cum se numea Muzeul Național, pe atunci, ce avea sediul în Palatul Universității).
A doua zi dimineață, vocile copiilor cu ziarele se aud din depărtare mai răgușite ca niciodată: „Mareleeeee furt!!!”, „Mareleeeee furt!!!”, „Hoții la Museu!!!”, „S-a furaaaat Tesaurul!!!”.
Întreg Bucureștiul intră în stare de alertă, după ce piesele cele mai prețioase ale Tezaurului României au fost sustrase din muzeul care le găzduia.
Anchetatorii aveau să descopere că furtul a fost realizat de Dimitrie Pantazescu Popescu, un tânăr cu bună educație, pasionat de circ, excelent acrobat, cu o figură expresivă și cutezătoare, fiu de preot și fost student seminarist, în trecutul căruia se găseau, totuși, destule episoade neortodoxe.
Hoțul Pantazescu l-ar fi făcut invidios și pe Tom Cruise - aici într-o scenă din „Misiune imposibilă” - prin metoda folosită - Foto: hollywoodreporter.com
„Pantazescu s-a ascuns într-una din sălile Senatului, situată tocmai deasupra sălii în care se afla vitrina Cloștii cu Pui. O santinelă se plimba întotdeauna în coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor acestei săli.
Pantazescu începu operația când viscolul sufla mai tare: face o gaură cu sfredelul, taie tavanul (scândurile pardoselii cu fierăstrăul) și făcu o gaură atât de mare cât să poată intra o umbrelă închisă.
Din cauza viscolului, santinela nu auzi căderea micilor bucăți de tencuială. Apoi deschise umbrela și lărgi gaura atât cât să poată trece corpul său. Acum bucățile cele mari din tavan cădeau în umbrelă și nu mai era niciun pericol ca să facă zgomot.
Când deschizătura fu destul de mare ca să poată trece un om, Pantazescu trase umbrela în sus, legă o frânghie de piciorul uneia din mesele cele mai grele, apoi, fiind un tare gimnastic, scoborî în Muzău.
După ce luă toate piesele Cloștii, se urcă din nou cu puterea brațelor, introduse piesele într-o pereche de pantaloni, pe care îi legă jos, iar a doua zi, dis-de-dimineață, ieși din palat”, scria regretatul istoric Gheorghe Petcu, în cartea „Legende Buzoiene, Legende Râmnicene”, conform opiniabuzau.ro.
Potrivit aceluiași autor, care îl citează pe Constantin Bacalbașa, un copist al Poliției se întâlnise cu Pantazescu - pe care îl cunoștea - și a constatat că era foarte bine îmbrăcat și purta un ceas de aur cu inițialele A. V. (Alexandru Vlădescu, al cărui ceas fusese furat).
Pantazescu este arestat, i se face percheziție și se găsește o formă de ceară pentru turnat chei și o cheie din cositor. Prefectul N. Slăvescu a ordonat să se încerce cheia la Biblioteca Senatului, pe unde se făcuse spargerea, și aceasta s-a potrivit.
Percheziția care urmează duce la descoperirea mult căutatului Tezaur de la Pietroasa, ascuns în cutia de rezonanță a unui pian.
Citește și: Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Era dublu față de aurul confiscat de Rusia
Încântat, parcă, de propriu-i număr de circ, Pantazescu colaborează deschis cu Poliția. Lipseau colanul cu inscripția runică și un fragment din marele taler al tezaurului. Pantazescu a declarat senin că le aruncase în zăpadă pentru că-l jenau la mers.
Succesul operațiunii de regăsire a Tezaurului e umbrit, însă, de evadarea din arest a lui Pantazescu, la 25 noiembrie 1875, „printr-o ferestruie îngustă de-o șchioapă”, aflată la 10 metri de sol.
Opinia publică e revoltată, iar presa cere, cu vehemență, capul celor vinovați. Vreme de câteva zile, se țes cele mai fantastice scenarii despre ,,complicitatea poliției cu hoțul de la Muzeu”.
Ziarele vremii au explicat, inclusiv prin desene, felul în care Pantazescu a reușit să fure tezaurul - Foto: opiniabuzau.ro
Totuși, Pantazescu e găsit, la scurt timp, într-o „casă de desfrânare”. Supus unor noi interogatorii, tânărul recunoaște că e părtaș la „siluirea” unei bucăți din tezaur, o brățară inscripționată, de mare valoare istorică, din care o parte avea să fie topită de un argintar.
Până seara a fost arestat și complicele Constantinescu, „de profesie argintar”, la care se găsește colanul, grav mutilat prin tăiere, și un fragment din marea tavă, topit în creuzet. Pantazescu a fost condamnat la 6 ani de închisoare, iar complicele la 3 ani.
Dar odiseea hoțului nu se oprește aici, ci continuă până la finalul tragic. Pantazescu moare împușcat de o santinelă, cu puțin timp înainte să-și ispășească pedeapsa.
Oficial, ar fi fost vorba de o nouă încercare de evadare. Deși bănuit că ar fi înscenat totul, comandantul închisorii scapă cu calitatea de „martor” în proces. Ca de obicei, pedeapsa și-o iau cei mici: gardianul și soldatul care-l însoțea primesc ani grei de închisoare.
Un alt moment foarte important al biografiei tezaurului este anul 1917 când, împreună cu tot Tezaurul României, este trimis la Moscova, de unde s-a întors abia în 1956 când Uniunea Sovietică a restituit României o parte a tezaurului artistic trimis în timpul Primului Război Mondial.
Din 1972, anul inaugurării Muzeului Naţional de Istorie a României, Tezaurul de la Pietroasa poate fi admirat în expoziţia „Tezaur Istoric”. De asemenea, o copie autorizată a celebrului tezaur poate fi văzută la Muzeul Județean din Buzău.
