Calendar creștin ortodox 27 noiembrie. Miercuri, 27 noiembrie, Biserica îl prăznuiește Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul.
Ce tradiții și superstiții aveau strămoșii noștri în această zi?
27 noiembrie, tradiții și superstiții
Conform credințelor păgâne, semnele zilei erau folosite pentru a prezice cum vor fi vremea și iarna în viitorul apropiat.
Dacă e ger dimineața, va fi o recoltă bună de ovăz anul viitor.
Dacă e o zi caldă, anul următor va fi o recoltă slabă.
Dacă a căzut zăpada, luna mai va fi o lună proastă.
Citește și: SĂRBĂTOARE 26 NOIEMBRIE Ce să faci pentru un an nou de succes. Nu pleca într-o călătorie lungă azi
Sărbătoare 27 noiembrie - Ce să nu faci
Astăzi, ca în orice altă zi, Biserica este împotriva certurilor, calomniei, bârfei, defăimării, condamnării, invidiei, lăcomiei, răzbunării și disperării.
Nu trebuie să îi refuzi pe cei care îți cer ajutorul.
Conform credințelor populare, în această zi, nu trebuia să inviți bolnavii și cerșetorii în casa ta, pentru a nu-ți aduce necazuri. Coaserea și tricotatul erau interzise pe vremuri, în această zi. Se zicea că dacă nu se respectă tradiție, vor începe gerurile severe.
Sărbătoare 27 noiembrie - Ce să faci
Conform credințelor populare, este bine să faceți curățenie în această zi - se crede că astfel puteți scăpa de necazuri și probleme.
Creștinii respectă în continuare rânduielile din Postul Crăciunului.
Citește și: SĂRBĂTOARE 25 NOIEMBRIE cruce neagră. Dacă te plângi de vremea rea, te îmbolnăvești. Sf. Ecaterina
Calendar creștin ortodox 27 noiembrie - Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul
Sfântul Iacob provenea dintr-o familie creştină, el însuşi fiind creştin, şi a ocupat funcţii înalte în administraţia persană. A trăit în Persia în perioada în care pe tronul Bizanţului se afla Arcadius (395-408). Avea multă bogăţie şi cinste pentru că era iubit de împărat.
„Dar i s-a întâmplat să se înşele cu facerile de bine cele multe şi cu cinstirile împărăteşti şi a cădea din credinţă, încât a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor împreună cu împăratul". (Vieţile Sfinţilor)
Citește și: SĂRBĂTOARE 24 NOIEMBRIE Cum faci să atragi norocul în casă? Dacă este cald, iarna va fi la fel
Venindu-şi în fire, s-a pocăit şi, plângând pentru căderea sa, a fost văzut de un slujbaş de la curte şi pârât regelui că este creştin. Întrebat fiind de acesta dacă este "nazarinean", Sfântul Iacob a mărturisit că este creştin.
Pentru a fi exemplu pentru cei care ar fi voit să îmbrăţişeze credinţa creştină, regele a dat hotărâre de moarte cumplită asupra Sfântului Mare Mucenic Iacob, fiecare mădular al său să primească deosebită chinuire, prin tăiere.
Timp de câteva ore, chinuitorii Sfântului Iacob au tăiat din trupul acestuia, şi în toată această vremea din trupul său ieşea o bună mireasmă ca dintr-un chiparos.
„Deci, a început a-i tăia pulpele până la genunchi, iar Sfântul, pătimind durere, a strigat: 'Doamne, Dumnezeul meu, Care nu în puterea bărbatului binevoieşti; ci binevoieşti întru cei ce se tem de Tine şi întru cei ce nădăjduiesc spre mila Ta, ajută-mi mie robului Tău, căci m-au cuprins pe mine durerile morţii' ". (Vieţile Sfinţilor)
„Dar nu ţi-am spus ţie că grele chinuri şi cumplite dureri te vor cuprinde? Dar tu nu ne-ai crezut pe noi", au spus călăii săi.
„Au nu ştiţi pentru ce mă doare?", a întrebat cel chinuit. "Pentru ca să se arate că sunt trup, căci până acum, Dumnezeu întărindu-mă, nu am ţinut seama de chinuri, ca şi cum aş fi fost fără trup; iar acum, durându-mă după fire, mă arăt că sunt cu trup, dar mă voi îmbrăca pe mine în trup nou, pe care nu vor putea să-l taie sau să-l zdrobească niciodată uneltele voastre cele de chinuri". (Vieţile Sfinţilor)
Într-un sfârşit, încetând chinuitorii a-l mai tăia, Sfântul Mucenic Iacob a strigat către Dumnezeu:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, Atotţiitorule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Cel ce eşti lăudat de heruvimi şi slăvit de serafimi şi preamărit de toate cetele cereşti, precum şi de toată suflarea, caută spre mine, Dumnezeule al viilor şi al morţilor, şi mă auzi pe mine care sunt abia viu. Căci iată că îmi sunt tăiate toate mădularele şi zace trupul meu o parte mort şi altă parte încă puţin viu. Şi nu am picioare cu care să stau înaintea Ta, Doamne; nu am mâini pe care să le ridic spre rugăciune către Tine, Stăpâne. Nu am genunchi pe care, căzând, să mă închin Ţie, Ziditorului meu; mâinile, picioarele, umerii şi pulpele mele îmi sunt tăiate, iar eu sunt aruncat înaintea ta, Atotvăzătorule, ca o casă căzută şi ca un copac fără de ramuri. Rogu-Te dar pe Tine, iubitorule de oameni, nu mă lăsa până în sfârşit, ci scoate din temniţă sufletul meu". (Vieţile Sfinţilor)
Aşa rugându-se el, unul din cei ce stăteau înainte, luând cuţitul, i-a tăiat sfinţitul său cap. Şi astfel săvârşindu-şi nevoinţa pătimirii, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, cel zdrobit şi aruncat, a zăcut pe pământ până în noapte. Apoi, după ce s-a înnoptat, au adunat credincioşii mădularele lui şi le-au îngropat cu cinste, toate împreună, scrie Agerpres, care citează „Viețile Sfinților”.
