Potrivit unui comunicat al DNA, în urma efectuării a 67 de percheziţii în Bucureşti şi în judeţele Suceava, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Neamţ şi Bacău, au fost ridicate sume de bani şi bunuri în valoare de peste un milion de euro, după cum urmează: 1.225.000 euro; 790.000 lei; 12.000 dolari; 1.500 lire sterline; 37 ceasuri de lux; 21 brăţări; 18 lanţuri şi 4 pandantive de aur; 8 autoturisme de lux.
În cele trei dosare, procurorii anticorupţie desfăşoară cercetări în legătură cu comiterea, de către mai mulţi funcţionari publici printre care şi poliţişti şi alte persoane, a următoarelor infracţiuni: luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, constituirea unui grup infracţional organizat şi spălarea banilor.
Concret, în perioada 2018 - 2020, la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (SPCRPCIV) Suceava ar fi funcţionat o grupare infracţională în care, alături de poliţişti şi funcţionari, au fost cooptate mai multe persoane printre care instructori auto şi angajaţi ai Registrului Auto Român (RAR).
Gruparea ar fi acţionat în scopul obţinerii de sume de bani, pe două paliere: în legătură cu susţinerea şi promovarea examenelor practice pentru obţinerea permiselor de conducere şi în legătură cu înmatricularea autoturismelor.
* Conform DNA, modul de funcţionare a acestui grup s-ar fi axat în primul rând pe coordonarea şi planificarea activităţii de examinare practică a candidaţilor într-o asemenea manieră încât să asigure promovarea contra unor sume de bani cuprinse între 300 - 1.500 euro la traseu şi 3.000 - 6.000 euro la examinarea teoretică.
Anchetatorii susţin că persoanele care nu aveau acces direct la examinatori, în cazul în care doreau să le fie facilitată promovarea probei practice pentru un anumit candidat, trimiteau în dimineaţa zilei de examinare sau anterior numele persoanelor care urmează să susţină proba practică pentru permisul de conducere, însoţite de o copie/fotografie a cărţii de identitate.
Ulterior, un angajat al Serviciului Permise Suceava centraliza datele acestor persoane şi, după imprimarea efectivă a tabelelor cu programarea, de către unul din şefii Serviciului, se deplasa în biroul agenţilor de poliţie unde se desigilau plicurile în vederea identificării atât a persoanelor cu privire la care a primit datele, cât şi cu privire la identitatea lucrătorului de poliţie care îl va examina.
După identificare, se lua legătura cu examinatorul căruia i-a fost repartizat candidatul.
În cazul în care examinatorul se afla în aceeaşi încăpere, angajatul de la Serviciul Permise îi comunica în mod direct numele candidatului şi îi făcea o scurtă prezentare a persoanei acestuia, oferindu-i detalii referitoare la filiera din partea căreia vine, unde locuieşte acesta, dacă aptitudinile sale referitoare de conducerea autovehiculului sunt corespunzătoare.
În cazul în care se afla în teren, examinatorul primea datele cu privire la candidat prin mijloace de comunicare cât mai conspirate, respectiv prin intermediul diferitelor aplicaţii telefonice.
Procurorii spun că simpla menţionare a numelui unui candidat presupunea automat faptul că acesta urma să remită o sumă de bani cu titlu de mită (care nu era standardizată, ci varia, în funcţie de profilul candidatului).
* În ceea ce priveşte cel de-al doilea palier infracţional, în legătură cu înmatricularea autoturismelor, membrii grupului urgentau/facilitau/asigurau fără programare, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 200 - 1.000 euro, omologarea/verificarea RAR, precum şi înmatricularea provizorie şi definitivă a autoturismelor.
Practic, aceştia, în timp, şi-au făcut chiar un "renume", în sensul că puteau facilita cu succes omologarea/verificarea RAR, precum şi înmatricularea provizorie şi definitivă a autoturismelor, cu complicitatea unor funcţionari publici, contra unor sume de bani, cu atribuţii în ceea ce priveşte aceste activităţi (ingineri RAR, precum şi agenţi de poliţie, respectiv ofiţeri de poliţie cu atribuţii de aprobare a documentelor din cadrul Serviciului Permise Suceava).
Urmare a acestor demersuri, omologarea/verificarea tehnică, respectiv înmatricularea autoturismelor erau realizate rapid, fără a mai fi nevoie de programare, iar în unele cazuri, chiar în condiţiile în care documentele nu erau complete sau nu erau în regulă ori autoturismele prezentau defecţiuni tehnice majore.
