După încheierea celui de-al II-lea Război Mondial, Germania a fost împărțită în două de puterile învingătoare. Germania de Vest sau Republica Federală Germania (RFG) era sub influență occidentală și Germania de Est sau Republica Democrată Germană (RDG), sub controlul Uniunii Sovietice.
Zidul Berlinul, o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană ridicată începând din 1961, cu aprobarea liderului sovietic Nikita Hrușciov, a devenit un simbol al Războiului Rece și al tiraniei comuniste.
Citește și: VIDEO Un român scrie istorie la Ford. A desenat noul Ford Explorer electric pentru Europa
Numeroase familii au fost despărțite, Berlinul Occidental fiind o enclavă aproape total izolată într-un teritoriu ostil.
De-a lungul celor 28 de ani de existență ai Zidului, au existat mai multe puncte de trecere oficiale ale acestuia, care permiteau vizitele germanilor din vest, occidentalilor și personalului aliat în Berlinul Răsăritean, precum și vizitele germanilor democrați în Berlinul Apusean (după obținerea unui permis corespunzător).
Inclusiv gunoiului vest-berlinez ajungea cu aprobări speciale în gropile de gunoi aflate pe teritoriul RDG.
Citește și: 27.600 de mașini electrice se bat pe 1.500 de stații în România. Top 10 modele înregistrate în 2023
Modelul Dacia 1300 „Break” pe care niciun român nu l-a folosit
În acest context tensionat și restrictiv, pe la mijlocul anilor 1970, a apărut în RDG dricul Dacia 1300 Break. Povestea pare desprinsă dintr-un roman SF, dar este cât se poate de reală.
Dacia 1300, modelul de Renault 12 făcut sub licență în Republica Socialistă România, era printre puținele mașini importate în partea sovietică a Germaniei. Iar singurul vehicul utilitar disponibil la acea vreme pe piața din RDG era modelul local de dubă Barkas, cu motor în doi timpi, ca la Trabant. De altfel, Barkas producea și motoarele pentru Trabanturi.
În 1973, în România, a început producția versiunii break a Daciei 1300 și în 1975, cea a furgonetei Dacia 1302 (așa zisul „Papuc”).
Inspirat, cum germanii din Berlinul Occidental nu suportau dubele Barkas, folosite inclusiv de poliția din RDG, un carosier din localitatea Spremberg, Coachbuilde Neumamn, s-a folosit de furgoneta Dacia 1302 pentru a dezvolta un „Break” mare, ce putea transporta în condiții optime un sicriu.
Dricul Dacia realizat de Coachbuilde Neumamn a fost utilizat doar de armată, pentru transporturi mortuare între RDG și RFG, potrivit presei de la acea vreme.
În imagini, se observă că partea frontală a dricului este identică cu cea a Daciei 1302 până la nivelul stâlpilor din spatele portierelor față și că Coachbuilde Neumamn a făcut în benă o structură supraînălțată specială, cu geamuri laterale mari și hayon spate amplu și a dotat mașina cu o plaformă mobilă pentru încărcarea/descărcarea facilă a coșciugului.
