Turbo, turbo și, iar, turbo. Aproape toate autoturismele diesel din ultimii vreo 30 de ani și majoritatea mașinilor pe benzină au motoare supraalimentate cu turbină.
Rar mai găsești un „benzinar” aspirat până și în gama „low-cost” și, și mai rar, un „aspirat” performant, cum era, de pildă, pe Renault Clio III RS (2.0 litri și 200 cai). La ora actuală, doar câțiva constructori auto mai propun propulsoare aspirate pe benzină interesante, gen Mazda și Porsche. Evident, fiecare în segmentul lui.
Citește și: Ești șofer și mașina scoate fum? Alb, negru sau albastru? Culoarea îți spune ce problemă are
Turbo e așa la modă datorită downsizing-ului și a normelor de poluare din ce în ce mai stricte. Prin supraalimentare cu turbină, producătorii propun motoare mai mici cu putere similară sau chiar mult mai mare și pot controla mult mai eficient emisiile de noxe decât în cazul aspiratelor.
Greșeala pe care mulți șoferi de mașini turbo o fac când opresc motorul. „Regula minutului”
Turbinele au și ele o sensibilitate, însă. Temperatura. Se încing foarte tare, chiar se înroseșc, în multe cazut în care șoferul forțează.
Așteptând doar câteva secunde, șoferul poate preveni apariția defecțiunilor care în timp îl vor pune să băge mâna adânc în buzunar.
Citește și: Cum pot șoferii să strice cutia de viteze doar lăsând mașina în parcare și urmând un sfat prost
Concret, greșeala pe care o fac mulți șoferi de mașini turbo este că atunci când parchează, după călătorii lungi sau după ce conduc cu viteză mare și accelerații bruște, opresc imediat motorul. Și, evident, rămasă fără răcire și ungere, turbina se supraîncălzește.
Deci, „Regula minutului” e esențială pentru viața turbinei. Adică, este recomandat ca, după călătorii lungi sau condus sportiv, motorul turbo să fie lăsat să meargă câteva zeci de secunde, maximum un minut, la ralanti, în gol, în parcare, înaite de a fi oprit.
