Care a fost cea mai sângeroasă bătălie din istorie? Războaiele, conflictele militare au fost și, din nefericire, au rămas o constantă a odiseei speciei umane încă din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Iar unele lupte au rămas peste secole ca fiind un uriaș abator de oameni, lucru valabil și pentru români.
Care a fost cea mai sângeroasă bătălie din istorie? Lupta în care au murit 250.000 de români
Primele dovezi ale unui adevărat război între tabere opuse de Homo sapiens - oamenii moderni - datează încă de acum 10.000 de ani. El a avut loc în Africa, pe teritoriul actual al Kenyei.
Ulterior, înfruntările sângeroase au devenit o obișnuință de-a lungul timpului, în încercarea unor popoare, apoi state și imperii de a-și extinde puterea și a avea acces la bogățiile altora.
Probabil că cel mai crunt conflict din Antichitate a fost cel derulat în secolul al III-lea î.Hr, când rivalitățile dintre cele șapte regate ale Chinei de-atunci au generat un măcel cumplit, în anul 260 î.Hr, în urma căruia se estimează că ar fi murit circa 500.000 de oameni, conform historia.ro.
Și zona României de azi a avut partea sa de confruntări sângeroase, iar cel mai cunoscut e războiul daco-roman, desfășurat în două faze, între anii 101-102 și 105-106 d. Hr.
Citește și: Care a fost cauza războaielor daco-romane, de fapt? Geniala stratagemă folosită de Decebal
Atunci, armata de invazie a împăratului roman Traian a numărat aproximativ 150.000 de soldați, cărora li s-au opus circa 50.000 de luptători daci, în frunte cu regele Decebal. Rezultatul încleștărilor este binecunoscut, urmarea conflictului fiind, de fapt, una benefică: geneza poporului român.
În bătălia de la Podul Înalt, din ianuarie 1475, s-a înregistrat cea mai mare victorie a lui Ștefan cel Mare contra otomanilor - Foto: ziarullumina.ro
De-a lungul Evului Mediu, cea mai dură confruntare a unui voievod a fost, aproape fără îndoială, cea de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cunoscută și ca Bătălia de la Podul Înalt.
Atunci, oștirea domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, a cauzat una dintre cele mai mari înfrângeri din istoria islamului în fața unei armate creștine.
Circa 40.000 de moldoveni au înfrânt o armată otomană de aproximativ 140.000 de soldați, dintre care aproape 20.000 de munteni, în fruntea căreia se afla Soliman Pașa, guvernatorul Rumeliei în timpul sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul.
Cronicile timpului vorbesc de 45.000 de turci morți, pe când unii cronicari turci au notat că otomanii și-ar fi pierdut chiar aproape întreaga armată, în timp ce în rândul moldovenilor pierderile au fost mult mai mici.
Citește și: Cum a pierdut Ștefan cel Mare tronul Moldovei? A fost înlocuit de un văr. Cât a durat situația?
O confruntare și mai disproporționată a avut loc doar un an și jumătate mai târziu, la Războieni, cunoscută și ca Bătălia de la Valea Albă, din 26 iulie 1476.
Atunci, doar 10-12.000 de moldveni conduși de același Ștefan s-au războit cu o enormă armată de invazie, în fruntea căreia se afla însuși sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului și care se ridica la aproximativ 150.000 de dosoldați, unele surse indicând chiar 200.000.
Deși, în principiu, lupta a fost pierdută de vajnicii moldoveni, pierderile înregistrate de experimentata armată otomană, de peste 30.000 de oameni, l-au determinat pe sultan să renunțe la proiectata ocupare a țării.
O altă încleștare monstruoasă a fost dusă, firește, de celălalt mare voievod român, Mihai Viteazul, domnitorul Țării Românești, în celebra Bătălie de la Călugăreni.
Bătălia de la Călugăreni a avut loc pe 23 august 1595 - Foto: arhiva
Aceasta a avut loc în 13/23 august 1595 și a opus doar 10.000 de munteni, cărora li s-au adăugat și 6.000 de ardeleni, unei armate otomane ce aduna nu mai puțin de 180.000 de oșteni, căndusă de marele vizir Sinan Pașa.
Lupta s-a încheiat cu victoria strălucitoare a oștirii Tării Românești, care a înregistrat pierderi de doar 1.000 de luptători, în timp ce otomanii au pierdut peste 15.000 de oameni.
În secolele care au urmat au existat numeroase alte confruntări armate pe care domnitorii Țărilor Române le-au dat contra otomanilor - și nu numai - totul culminând cu obținerea independenței României, proclamată oficial la 10 mai 1877 și confirmată pe câmpul de luptă, în cadrul războiului ruso-româno-turc, încheiat în februarie 1878, prin cucerirea Vidinului de căte armata română.
Totuși în ciuda implicării masive a soldaților români în luptele date, pierderile de vieți omenești, de aproximativ 4.300 de oameni, dintr-un total de 66.000 de combatanți, au fost semnificativ mai mici decît cele ce aveau să fie înregistrate în Primul Război Mondial, patru decenii mai târziu.
Atunci, n contextul în care teritoriul României fusese redus doar la Moldova, iar înaintarea trupelor germane, susținute de cele bulgare și turce părea iminentă, eroicele bătălii de la Mărăsești, Mărăști și Oituz, din vara anului 1917 au împiedicat ocuparea totală a țării.
Prima dintre ele, cea de la Mărășești, în care s-a născut și strigătul de luptă „Pe aici nu se trece” a durat 28 de zile, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 191, dintre care 15 zile au fost de luptă efectivă.
Citește și: Cea mai tânără eroină a României a murit la 12 ani. Cine a fost „fetița din nuc”?
În timpul confruntărilor, Armata I română a pierdut 27.410 oameni – anume 16% din efectivul trupelor române la începutul luptelor – dintre care 5.125 de morți, 9.818 de dispăruți și 12.467 de răniți.
Armata IV rusă, aliată la acel moment, a suferit și ea pierderi umane semnificative, aproximate la 25.650 de oameni – 7.083 de morți, 10.400 de răniți și 8.167 de dispăruți.
În schimb, în tabăra germană, Armata IX a totalizat un număr cuprins între 60.000-65.000 de oameni morți, răniți și dispăruți.
Dar intensele lupte de atunci au fost depășite cu mult în cadrul cumplitei bătălii de la Verdun care, e drept, a durat aproape zece luni, între 21 februarie 1916 și 19 decembrie 1916, din timpul Primului Război Mondial,
Confruntarea, din aceeași mare conflagrație mondială, care a opus armata Franței celei a Imperiului germana, a mai fost numită și „Abatorul”, deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți s-a ridicat la 700 000 de persoane.
Bătălia de la Stalingrad a fost „abatorul” suprem al conflictelor armate din istorie - Foto: Profimedia Images
De altfel, „Marele Război” așa cum i s-a spus, a dus la pierderea a aproximativ 20 de milioane de vieți, într-un carnagiu cum lumea nu mai văzuse.
După magicul an 1918, cel al realizării României Mari, lcururile avea să se schimbe radical, doar două decenii mai târziu, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, de departe cel mai cumplit conflict din istorie.
În cei aproape șase ani de conflict, s-au irosit peste 70 de milioane de vieți - morți, rîniți, sau dispăruți - în afară de cumplitele pagube economie înregistrate.
În cadrul conflagrației mondiale au existat nenumărate lupte, pe fronturi deschise aproape în toată lumea, în cele din Europa participând și armata română.
Citește și: Cum o chema pe Ecaterina Teodoroiu, de fapt? Cine i-a schimbat numele „eroinei de la Jiu”?
Dar, de departe, cel mai sângeros moment a fost ceea ce a rămas în istorie drept Bătălia Stalingradului, din perioada 23 august 1942–2 februarie 1943. Pierderile totale de vieți omenești a fost estimat la aproximativ 1,7 - 2 milioane de soldați.
În cadrul complexei confruntări, Bătălia de la Cotul Donului, începută la 19 noiembrie 1942, avea să ducă la cea mai mare catastrofă militară din istoria României, potrivit sursei citate.
În acele lupte au murit 150.000 de soldaţi români, aflați de partea Germaniei naziste contra Armatei Roșii a URSS, adică aproximativ jumătate din armata noastră angajată pe front, în doar două luni de lupte.
Lor li s-au mai adăugat încă 100.000 de români ardeleni, aflați în armata Ungariei, care au pierit, la rândul lor, în sălbaticele înfruntări de atunci.
Adică, 250.000 de români care au murit în condiții tragice, insuficient instruiți și echipați și folosiți de nemți drept „carne de tun”, primind cele mai grele și periculoase misiuni.
Astfel, Bătălia de la Cotul Donului a reprezentat cea mai mare catastrofă militară din istoria ţării noastre, iar confruntarea mai amplă, de la Stalingrad, este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii.
