Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Istoria statelor românești medievale este strâns legată de localitățile unde era centrul puterii voievozilor și domnitorilor. De-a lungul timpului, atât Moldova, cât și Țara Românească au avut mai multe capitale, în ceea ce o privește pe ultima Bucureștiul fiind doar o opțiune târzie pentru acest statut.
Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Când a preluat Bucureștiul acest rol?
Dacă spunem „capitala României”, firește că gândul se duce instantaneu către București, singura capitală pe care o cunosc generațiile actuale de români.
Totuși, de-a lungul istoriei, cele două Țări Române au avut numeroase alte capitale, fapt logic, dacă ne gândim că cele două provincii au funcționat separat până la Mica Unire din 1859.
Chiar și așa, nici în Țara Românească Bucureștiul nu a fost prima, nici măcar a doua ori a treia opțiune de capitală a micului stat valah.
Citește și: Cine a fost femeia care a salvat Unirea Principatelor Române? A murit de holeră la 40 de ani
Prin urmare, vom trece în revistă capitalele Țării Românești și Moldiovei, de la întemeierea acestor state feudale și până în momentul unirii lor, la 1859.
ȚARA ROMÂNEASCĂ
Câmpulung
Prima capitală a Țării Românești este atestată documentar, ca localitate, din anul 1300, dar ea exista înainte de această dată.
Din 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, Basarab I (circa 1310 - 1352), primul domnitor al statului independent Ţara Românească, îşi stabileşte reşedinţa de scaun la Câmpulung.
Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape patru decenii, centrul politic si administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364 - 1377 ), urmaşul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352 - 1364 ), fiul marelui Basarab I, mută capitala ţării la Curtea de Argeş.
Din Câmpulung provine unul dintre cele dintâi documente scrise în limba română – scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului (1521).
La Câmpulung există „Ansamblul Negru Vodă” care cuprinde şi obBiserică unde se mai poate vedea cea mai veche piatră de mormânt a unui domnitor păstrată în ţara noastră, cea a voievodului Nicolae Alexandru (1361).
Curtea de Argeș
Atestat documentar în 1330, oraşul a fost, din ultimii ani ai lui Basarab I (1310 - 1352), până în timpul lui Mihail I (1418 - 1420), reşedinţă domnească, potrivit neamulromanesc.wordpress.com.
Sub domnia lui Nicolae Alexandru, aici a fost stabilit sediul Mitropoliei Ţării Româneşti (1359). Biserica episcopală (1512-1517) ridicată de Neagoe Basarab, monument fastuos cu o bogată şi variată decoraţie exterioară și-a câştigat o popularitate aparte datorită legendei meşterului Manole.
În biserică se află mai multe morminte, cel mai valoros din punct de vedere artistic fiind cel a lui Radu de la Afumaţi (1529), care îl înfaţişează pe viteazul domnitor călare şi cu sceptrul în mână.
Tot aici îşi dorm somnul de veci primul rege al României, Carol I, precum și urmașii săi pe tronul regatului, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai I.
Târgoviște
Amintită ca a doua capitală a Ţarii Româneşti în 1396, Târgovişte a scris pagini importante în istoria românilor.
După 1459 ,când s-a construit curtea domnească de la Bucureşti, unii domnitori au preferat oraşul de pe Dâmboviţa, iar alţii Târgoviştea.
Oraşul de pe Ialomiţa a fost capitala ţării până la mijlocul sec.al XVII-lea, timp în care 33 de domnitori şi-au avut reşedinţa aici.
A cunoscut o ultimă perioadă de strălucire în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), după care a decăzut, fiind abandonată de domnitorii fanarioţi.
Citește și: Care a fost domnitorul Țării Românești cu cea mai ciudată poreclă? Era fiul lui Mircea cel Bătrân
Complexul muzeal Curtea Domnească cuprinde vestigii ale reşedinţei voevodale din timpul lui Mircea cel Bătrân, turnul de pază ,renumitul turn al Chindiei din timpul lui Vlad Ţepeş, Biserica domnească a lui Petru Cercel, mânăstirea Dealu (1499 - 1501), ctitorită de Radu cel Mare, unde se află capul marelui voievod Mihai Viteazul şi multe alte monumente şi mărturii ale trecutului.
În cele din urmă, după o perioadă în care au funcționat în paralel drept capitală, Bucureştiul a câştigat disputa cu Târgovişte, acest rol fiind acceptat de turci datorită apropierii de Imperiul Otoman şi poziţiei geografice mult mai favorabile strategiei militare a Înaltei Porți.
București
La 20 septembrie 1459, când este amintit pentru prima oară într-un document ,Bucureştiul era deja oraş.
În această perioadă, Vlad Ţepeş (1456 - 1462) a reconstruit Curtea Domnească cu aspect de cetaţuie, de pe malurile Dâmboviţei, unde şi-a mutat foarte probabil reşedinţa.
În prima jumătate a sec. XVI-lea, domnitorii se mută din nou la Târgovişte, pentru a reveni în Bucureşti, în a doua parte a aceluiași secol, după ce Mircea Ciobanul a reconstruit Curtea Domnească.
Ocupat temporar de turci în 1595, oraşul a avut mult de suferit, Curtea Domnească fiind arsă, iar capitala mutată din nou la Târgovişte, până în 1626.
O perioadă de mare înflorire s-a înregistrat în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) care a refăcut palatul voevodal şi a modernizat oraşul.
Din acest moment ,Bucureştiul rămâne capitala Ţării Româneşti, dar și a speranţelor tuturor românilor.
După înfrăptuirea Unirii Principatelor de la 24 ianuarie 1859, Bucureştiul a devenit singura capitală statului român din 1862.
Iașul a fost capitala Principatului Moldovei începând din 1564 - Foto: Facebook/Primăria Municipiului Iași
MOLDOVA
Baia
Localitatea Baia exista ca aşezare medievală închegată încă din jurul anului 1200, sau din prima jumătate a veacului al XIII-lea. Astăzi, comuna Baia, aflata la 8 kilometri de Fălticeni, face parte din judeţul Suceava. Aici s-a aflat unul din cele mai vechi oraşe din Moldova, probabil cea mai veche reşedinţă domnească a ţării.
Deși în zilele de azi a rămas doar un sat-reședință de comună suceveană, la 1339, Baia era ,,cel mai mare oraș de la est de Carpați“, fiind totodată capitală (,,marcă“) în vremea voievodului Dragoș, dar și a domnitorului Bogdan I (1363 - 1367), întemeietorul Principatului Moldova.
Siret
Încă de la 1340, într-o scrisoare a călugărilor dominicani către Papă, se menționa că orașul Siret era ,,capitala unui mic ducat, numit Valachia“, izvoarele istorice atestându-i rolul de centru urban al țării, inclusiv în vremea voievodului Sas (1354 - 1363), scrie tribunainvatamantului.ro.
Oraş situat în nordul ţării, în frumoasa Bucovină, aici a fost înălțată și Biserica Sf. Treime - atribuită de tradiţie lui Sas Voevod (1354 - 1358) şi de specialişti lui Petru Muşat (1374 - 1391) - care este o mărturie a faptului că reşedinţa domnească a Moldovei în secolul al XIV-lea a fost în târgul Siretului.
Rădăuți
Începând din 1359, venind vremuri mai liniştite, voievodul Bogdan I a început înfrumuseţarea capitalei sale, Rădăuţi.
În locul unei bisericuţe de lemn, el a clădit Biserica Domnească (Bogdana) cu prispă mitropolitană în interiorul altarului.
Biserica Sfântului Nicolae (Bogdana), din orasul Rădauţi, este cel mai vechi monument din zid păstrat în Bucovina.
A fost construită pe locul unui locaş din lemn, în jurul anilor 1360, probabil de Bogdan I, primul voievod de sine stătător al statului independent Moldova.
În biserica mănăstirii Bogdana sunt înmormântaţi domnitorii Moldovei şi membrii familiilor domnitoare până în timpul lui Alexandru cel Bun, aici fiind îngropați Bogdan I, Laţcu Voievod, Ștefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun şi Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun.
Citește și: Care a fost cel mai bețiv domnitor al Moldovei? De ce l-a plâns poporul când a murit?
Hârlău
Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Muşat îşi stabileşte curtea în Hârlău. În evul mediu aici a funcţionat o curte domnească, în care Ştefan cel Mare a ridicat o biserică, ce poate fi văzută şi azi.
În acelasi oraş se găseşte biserica „Sfântul Dumitru/Dimitrie” ridicată de domnitorul Petru Rareş. La un moment dat localitatea a îndeplinit statutul de capitală a Moldovei când, din cauza incendiului care a ars Curtea Domnească din Iaşi, domnitorul şi Sfatul Ţării s-au mutat pentru o scurtă perioadă la Curţile Domneşti de aici, în perioada 1624-1626.
Suceava
Arheologii au constatat că în secoelele al XII-lea și al-XIII-lea, pe teritoriul Sucevei existau locuinţe răspândite pe o arie întinsă, ce avea să se restrângă în secolul al XIV-lea ,când aşezarea a fost înconjurată cu un şanţ de apărare.
Începând din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (sub domnia lui Petru Muşat) şi până la mijlocul secolului al XVI-lea Suceava a fost capitala Moldovei, între anii 1388 - 1564.
Ea a cunoscut o deosebită strălucire mai ales în vremea domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504) când se construiesc mai multe monumente şi se reface cetatea.
În anul 1600, cetatea Sucevei ,care a rezistat tuturor atacurilor, îşi deschide larg porţile în faţă oştilor lui Mihai Viteazul, moment semnificativ în acţiunea de unire a marelui voevod.
Iași
Între 1415 şi 1434 la Iaşi exista o curte domnească în condiţiile în care domnia avea până în sec.al XV-lea un interesant sistem de conducere a statului prin deplasări periodice la diverse curţi din ţară.
Din sec.al XVI-lea domnia stabileşte definitiv capitala la Iaşi (1564). Încă din sec.al XVII-lea, Iaşiul a fost un mare centru de cultură: tipografii, şcoli superioare, grupări cultural-literare ca celebra ”Junimea”,etc.
La 5 ianuarie 1859, Iaşii au pus bazele Unirii Principatelor şi realizării statului naţional prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor.
În 1862, Iașul cedează defintiv tilul de capitală a Principatelor Unite Bucureștiului, deși, în timp Primului Război Mondial, timp de 2 ani (1916-1918) a funcționat din nou ca o capitală și sediu al puterii centrale.
A fost efugiul de unde, prin acțiunea Regelui Ferdinand, Reginei Maria, clasei politice și a milioanelor de români, avea să se deschidă calea către Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
