Rolul Comisiei Tismăneanu, așa cum este cunoscută, era de a prezenta președintelui un raport detaliat privind cele peste patru decenii de regim comunist în România. Era suportul necesar pentru condamnarea de către șeful statului, în mod oficial, a regimului comunist din țara noastră.
Din Comisia Tismăneanu au făcut parte, între alții, Monica Lovinescu, Radu Filipescu, Horia-Roman Patapievici, Romulus Rusan, Nicolae Manolescu. Raportul Comisiei a vizat capitole importante din perioada fostului regim: funcționarea aparatului represiv și crimele comunismului; propaganda și îndoctrinarea populației, colectivizarea, industrializarea, vinovații pentru ororile acelor ani negri pentru România. În 18 decembrie 2006, președintele Traian Băsescu a prezentat, în Parlament, Raportul Final al Comisiei Tismăneanu.
În timp ce șeful statului condamna, de la tribuna Parlamentului, „explicit și categoric sistemul comunist din România“, în sală se instalase haosul. Corneliu Vadim Tudor și colegii săi din PRM fluierau, strigau, huiduiau, băteau în scaune și în mese, se țipa de la balcoane împotriva lui Băsescu, a membrilor Comisiei Tismăneanu.
Propunerile din Raport
Dar Raportul Final a fost citit de șeful statului, care prezenta și susținea și câteva propuneri ale Comisiei, care aveau să marcheze condamnarea oficială a comunismului de către România.
Printre aceste propuneri erau: stabilirea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii și terorii comuniste și ridicarea, în Capitală, a unui Monument al Victimelor Comunismului; înființarea, în București, a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România; organizarea unui ciclu de conferinţe în marile centre universitare din ţară, în care să fie prezentat conţinutul Raportului; formarea unui grup de cercetători care să elaboreze o Enciclopedie a comunismului românesc.
Alte recomandări ale Comisiei Tismăneanu, susținute de președinte, făceau referire la identificarea unor soluţii legale în vederea anulării condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic; anularea pedepselor cu închisoare și muncă forţată rezultate pe baza decretului 153/1970 privind „parazitismul social“, „anarhismul“ și orice alt „comportament deviant“; necesitatea adaptării Raportului Final pentru obiective cu caracter didactic (un manual despre dictatura comunistă din România), care să fie predat în învăţămîntul mediu.
___________________
Citește dosarul integral „Rătăciți în Epoca de Aur”
Rătăciți în Epoca de Aur: „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“
De ce mai tânjesc românii după comunism
Comunismul, în România: o închisoare de 23 de milioane de oameni
Vladimir Tismăneanu, despre cum a condamnat România comunismul: „Regândind Raportul Final“
Mitul „binelui“ din comunism: cum erau acoperiți securiștii criminali
Comunistul Ignatencu, rătăcit în Epoca de Aur: „Cuceream cosmosul, că n-aveam ce face cu banii”
Apel la memorie. Muzeele comunismului, amenajate de societatea civilă
Radu Paraschivescu: Cele trei situații în care a fost bine în comunism
Ioana Nicolae: Cine v-a șters memoria?
Radu Vancu: Regretând comunismul, regretăm o iluzie a liniștii
Ioan Stanomir: Buldozerul şi progresul
Daniela Rațiu: Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu?
Alexandru Călinescu: Cerșetorii regimului comunist
Cristi Preda: Amintiri din epoca de plumb
Melania Cincea: Mizerabila anormalitate, percepută drept normalitate
