Îmi amintesc de dimineţi în care, înaintea cursurilor, trebuia să cântăm imnul, dând onorul „Tovarăşului“ care ne veghea din tabloul de deasupra catedrei. De faptul că, dacă uitai cravata de pionier, nu erai primit la ore. De adunări pioniereşti şi de modul în care erau „aleşi“ şefii de grupă, de detaşament sau de unitate, prioritate având copiii ai căror părinţi lucrau în Armată, Miliţie, Securitate, Vamă.
De lecţii făcute, iarna, la lumina lumânării sau a lanternei, timp de două ore cât se lua curentul. De zilele de practică agricolă, la care eram duşi în remorci de tractor. De defilările de 1 mai şi 23 august, prin faţa prezidiului local al PCR. De cozi, la care te puneai şi abia apoi întrebai „ce se dă?“; cozi la orice şi oricând, de la pâine şi mezeluri, la vată şi pantofi de Guban.
De portocale şi banane cumpărate doar în decembrie, uneori cu porţia: o banană şi două portocale. De cartelele pentru alimente – la pâine, unt, zahăr, ulei şi făină. De prima sticlă de Coca-Cola primită din Germania, băută cu zgârcenie, de teama că se va termina prea repede. De dulciurile „de la sârbi“; în fiecare sfârşit de săptămână, în piaţa de legume era un colţ de Rai, unde găseai ciocolată, gumă de mestecat, napolitane.
De stocurile de săpunuri, deodorante şi şampoane „de la unguri“ pe care le aveam în casă; un săpun Fa sau un dodorant Rexona era un lux. E doar o mică parte din tabloul „Epocii de Aur“. Şi, peste toate, era un timp în care, în lipsa unui alt orizont la care să ne raportăm, această mizerabilă anormalitate era percepută drept normalitate...
Melania Cincea este jurnalistă.
Citește dosarul integral „Rătăciți în Epoca de Aur”
Rătăciți în Epoca de Aur: „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“
De ce mai tânjesc românii după comunism
Comunismul, în România: o închisoare de 23 de milioane de oameni
Vladimir Tismăneanu, despre cum a condamnat România comunismul: „Regândind Raportul Final“
Condamnarea comunismului. O filă de istorie pătată de Vadim
Mitul „binelui“ din comunism: cum erau acoperiți securiștii criminali
Comunistul Ignatencu, rătăcit în Epoca de Aur: „Cuceream cosmosul, că n-aveam ce face cu banii”
Apel la memorie. Muzeele comunismului, amenajate de societatea civilă
Radu Paraschivescu: Cele trei situații în care a fost bine în comunism
Ioana Nicolae: Cine v-a șters memoria?
Radu Vancu: Regretând comunismul, regretăm o iluzie a liniștii
Ioan Stanomir: Buldozerul şi progresul
Daniela Rațiu: Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu?
