Iar Președintele Igor Dodon, flancat de Premierul Chicu și Președintele Parlamentului Greceanîi, a declarat pe ton grav: ”Avem un stat independent, trebuie să păstrăm suveranitatea, să păstrăm statalitatea și să o transmitem urmașilor noștri”.
O tentativă nedisimulată de a-l folosi, subliminal, pe marele domnitor cu afirmația sa celebră: ”Moldova nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri”.
Nice try, vorba românilor de pretutindeni. Un trolling clasic, mai exact. Însă doar la începutul lunii, 2.700 tone de nitrat de amoniu, păstrate în mod necorespunzător, drept urmare a unui alt tip de corupție, sectare, specifică Orientului Mijlociu, au explodat în Beirut, omorând în jur de 200 de persoane, rănind alte 6.000, distrugând portul în întregime, precum și cartierele din proximitate. Corabia de origine rusească și sub pavilion moldovenesc a adus încărcătura în condiții tehnice inacceptabile.
Ultima tensionare a conflictului între Armenia și Azerbaidjan în luna iulie 2020 iarăși a implicat Republica Moldova deoarece armamentul folosit de Armenia a fost procurat în Serbia, ajungând cu avionul în țară, de unde a tranzitat prin portul Giurgiulești, pe mare, spre Caucaz.
Nici cetățenii simpli nu stau locului, că le stă norocul, nu? Tot în luna iulie, un inginer moldovean stabilit în Italia, a fost reținut și condamnat pentru fabricare de arme. Acesta, cu alți complici, construiau, nici mai mult, nici mai puțin, un tanc pentru gruparea secesionistă care dorește reapariția statului Republica Venețiană.
Alți indivizi, în luna iunie 2020, au fost arestați de procurori în timp ce asamblau ilegal zece elicoptere într-un hangar clandestin pe malul Nistrului.
Cetățeni moldoveni sunt identificați în formațiunile paramilitare, luptând în Ucraina și Siria.
Care este legătura între instituțiile statului care oferă pavilioane la dreapta și stânga, cui plătește mai mult în buzunarul funcționarului corupt și inițiativa privată ilegală? Este debandada. Sentimentul că în această anarhie instituționalizată discursul despre democrație, integrare europeană, valori etc. reprezintă vorbe goale și trebuie să te descurci pe cont propriu. În orice mod.
Furtul unui miliard de dolari și devalizarea celor trei bănci, precum și spălarea banilor grupărilor criminale rusești în valoare de zeci de miliarde prin intermediul sistemului juridic și politic moldovenesc reprezintă fundamentul corupției care a transformat Republica Moldova într-un Wild, wild East.
Președintele Dodon, împreună cu oligarhul Plahotniuc, fugar, între timp, i-a sechestrat pe profesorii turci de la Liceul ”Orizont” din Chișinău și i-a transferat Președintelui Erdogan. Într-un schimb medieval, turcul a reconstruit președinția moldovenească și a cumpărat mobilă pentru instituția lui Dodon. Nu este prima dată când moldovenii au procedat astfel. Cu 21 de ani în urmă, aceștia l-au arestat și transmis securității turcești pe Cevat Soysal, unul dintre liderii Partidului Muncitorilor din Kurdistan. Nu se cunoaște care a fost bacșișul atunci, dar se știe că, pentru prima și ultima dată, ambasadele moldovenești în străinătate au avut protecția poliției pentru câteva zile, datorită amenințărilor kurzilor.
Cetățenii au învățat să navigheze această debandadă și corupție generalizată într-un mod care le pune în valoare capacitate de adaptare, identificarea soluțiilor originale, perseverența. Să corupă și să fie corupți. Dacă deputați și președinți de țară sunt filmați vorbind deschis despre sumele de milioane de Euro pe care le încasează pentru trafic de influență iar pungile cu bani călătoresc lejer între instituțiile statului, ce să facă cetățeanul simplu? Să nu facă trafic de țigări cu geamantanul când alții o fac cu TIR-urile?
Este un context pervers, evident, în care se manifestă aceste calități, însă supraviețuirea la marginea civilizației europene niciodată nu a fost un lucru simplu. Ipocriți, cu cetățenii multiple, zâmbind dulce și turnând vin în pahare, moldovenii încuviințează tot ce spun înalții demnitari europeni, americani sau ruși, între timp gândindu-se la ce foloase ar putea extrage dintr-o situație sau alta. Un oportunism, ar trebui remarcat, nu totalmente negativ, cu oportuniștii sunt posibile negocierile deoarece sunt raționali, în felul lor, și nu au idei pentru care sunt gata să moară, precum teroriștii.
Ar fi posibilă, deci, ruperea acestui cerc vicios, consolidarea unei mentalități care să contribuie la crearea ordinii, transparenței, statului de drept, unei justiții imparțiale, oportunităților egale pentru toată lumea? Greu de spus. Probabil, în anumite condiții ar fi posibil.
Până atunci, însă, corabia descurcăreților caută un alt port, într-un alt Beirut.
Iulian Fruntașu este istoric, scriitor și moderatorul emisiunii "Conexiuni" la TVR Moldova
