Graba asta prostească și total nejustificată a românilor a început să distrugă prea multe vieți.
Mă surprind câteodată prins în iureșul ăsta nebunesc și, de ce să mint, nu reușesc mereu să mă stăpânesc.
În ultimele zile s-au adunat însă prea multe nenorociri care puteau fi evitate dacă actorii lor n-ar fi fost atât de înverșunați. Alte conflicte au fost doar la un pas de a se transforma în drame.
Cazul trotinetistului ucis de motocilist este, poate, cel mai elocvent.
Un tânăr cu trotineta electrică intră într-un motocilist la semafor. Nu e nimeni rănit, dar începe scandalul. Aici este primul moment ratat care putea salva viața unui om.
În loc să treacă peste incident, cei doi devin agresivi așa cum vedem de foarte multe ori în traficul sufocat din București.
Motociclistul care era, culmea, intructor de conducere defensivă, îl așteaptă pe cel cu trotineta la următorul semafor. Apoi timpul stă în loc. Al doilea moment ratat. Viața unui tânăr de 38 de ani este spulberată într-o secundă.
Aflăm apoi că motocilistul mai fusese implicat într-un dosar de ucidere din culpă a unui biciclist. Dar era în continuare instructor de conducere defensivă.
Un șir de violențe nemaiîntâlnite a izbucnit după primul an de pandemie. Există, desigur, și o explicație psihologică. O perioadă prelungită cu multe restricții și cu multe pierderi de vieți omenești poate duce și la creșterea stării de nervozitate.
România a fost, totuși, una dintre țările cu cele mai lejere restricții din Europa. Acum, practi, la noi nu mai există nicio restricție.
N-am avea motive să fim atât de nervoși. De fapt, nici înainte n-aveam, dar parcă existau niște limite.
De ce am ajuns aici? Sunt foarte multe de spus. De la călcarea în picioare a Codului Penal în vremea lui Liviu Dragnea, care nu doar că a știrbit autoritatea statului, dar a și eliberat o mulțime de infractori înainte de vreme, până la lehamitea și incompentența celor cărora încă le spunem "oamenii legii".
Lucrurile acestea se vor schimba greu, foarte greu. Deja suntem pe cont propriu de prea mult timp.
Nu văd vreo soluție salvatoare din partea autorităților, însă știu ce o să fac eu.
Nu voi mai răspunde niciunei provocări în trafic, chiar și atunci când voi fi convins că am dreptate 100% și sunt înjurat degeaba. Voi încerca, la rândul meu, să nu reprezint o provocare pentru altcineva.
Dar ca să și reușesc lucrurile astea trebuie mai întâi să nu mă mai uit tot timpul la ceas.
