„În ultimii ani am făcut constatarea că abordarea Comisiei Europene seamănă cu aceea a unui Politbüro", afirmă Laszlo Trocsanyi, ministrul Justiției din Ungaria și candidat pe lista Fidesz la alegerile europene din luna mai.
De remarcat că omul care face această comparație provocatoare (într-un interviu acordat cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung) nutrește el însuși dorința de a ajunge comisar european.
Și în Germania, politicienii partidului eurosceptic Alternativa pentru Germania (AfD) utilizează adesea comparația între Uniunea Europeană și Uniunea Sovietică. "Centralismul nedemocratic a adus UE numele de EURSS", a declarat, de exemplu, în noiembrie 2018, președintele grupului AfD, Alexander Gauland.
Stă comparația în picioare?
UE este o comunitate de state suverane care s-au unit în mod voluntar. Nimeni nu obligă aceste state să rămână în UE, dimpotrivă, în fața casei europene așteaptă candidați entuziaști. Niciun stat din UE nu vrea cu adevărat să plece, în afară de Marea Britanie. Deși, potrivit sondajelor, populația s-ar fi răzgândit între timp.
URSS, pe de altă parte, a fost o construcție imperialistă, alcătuită ca rezultat al mai multor războaie. Nu mulți erau cei care doreau să facă parte din acest stat, dacă nu se iau în considerare încercările întreprinse în acest sens de liderul bulgar de partid Todor Jivkov în anii 60.
Primele țări care au părăsit URSS după 1991 au plătit acest gest cu vărsări de sânge și tentative de lovituri de stat, ba chiar încă sunt înspăimântate că Rusia le-ar putea cuceri din nou.
UE a apărut din experiența războaielor sângeroase din secolul 20. URSS a apărut ca produs al mai multor războaie.
Această diferență trebuie remarcată pentru că tocmai ea explică faptul că URSS a dus multe războaie deschise și secrete, s-a dedat la puciuri în multe țări străine, unde a instalat guverne marionetă, având mereu sub control sateliții săi din Europa de Est.
UE nu este responsabilă pentru niciun război sau încercare de lovitură de stat și nu are state-satelit a căror soartă s-o poată determina. UE nu are nici măcar o armată proprie.
UE este un spațiu al statului de drept și al ordinii. Uniunea Sovietică a fost un spațiu al nelegiuirii și arbitrariului. Au existat legi și în URSS, dar erau precum satele lui Potemkin. În spatele lor, totul a fost decis de Partidul Comunist și organele sale.
UE nu are servicii secrete
Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică puterea nu a fost exercitată doar de partid, ci și de temutele servicii secrete. În UE nu există niciun partid care să dețină toată puterea. Și nu există nici servicii secrete ale UE.
Și libertatea? Totul este limpede. Libertatea de opinie, libertatea economică, libertatea de mișcare, libertatea de autodeterminare, libertatea religioasă, libertatea artelor, libertățile diferitelor minorități - toate aceste libertăți (și multe altele) nu au existat în URSS. În UE, ele au devenit atât de obișnuite încât nu le mai vedem.
Nu în ultimul rând este vorba despre economie! Cum se arată situația din punct de vedere al prosperității și posibilităților economice de care dispun oamenii? În URSS: economie planificată, monotonă, cu deficite cronice și sărăcie larg răspândită. În UE: economie de piață, diversitate, prosperitate, o viață decentă pentru (aproape) toți.
Este adevărat că există și o similitudine între Uniunea Europeană și vechea Uniune Sovietică. UE și vechea URSS este / a fost o entitate multinațională.
În ambele comunități este dificilă găsirea unei "limbi comune" - atât la propriu, cât și la figurat. Tocmai din acest motiv, limba Bruxellesului este atât de plictisitoare și lipsită de vlagă, încât uneori poate fi comparată cu „limba moartă” a URSS.
Drumul lung către consens
Mai există o asemănare, poate cea mai importantă: astfel de construcții politice eterogene sunt greu de guvernat cu instrumentele democratice care s-au dezvoltat istoric în statele naționale.
În URSS, această problemă a fost "rezolvată" prin ignorarea democrației și guvernărea țării cu dictate și teroare. Utilizând "soft power", UE încearcă să stăpânească această provocare prin negocieri și căutarea de majorități și consens. Nu este ușor, iar lucrurile nu funcționează întotdeauna.
În fine, să punctăm și un paradox. Comparația UE = URSS este un argument favorit în războiul hibrid rusesc, îndeosebi pe rețelele sociale. Cu alte cuvinte, cei care glorifică și vor să restaureze URSS încearcă să denigreze Uniunea Europeană, asemănând-o cu Uniunea Sovietică...
Comentariu de Alexander Andreev, Vlad D. pentru Deutsche Welle
