După cel de-al doilea Război Mondial, în Republica Democrată Germană (RDG), aflată sub controlul Rusiei, cum importurile de mașini Occidentale erau interzise, autoritățile comuniste au naționalizat fabrica de automobile Auto-Union (predecesorul Audi) din Saxonia, au decis producerea unei mașini ieftine care să concureze Volkswagen Beetle (Broască) din Germania de Vest și, în 1957, a apărut pe piață primul model Trabant, P50 sau Trabant 500.
Simplu, rudimentar: șasiu, caroserie cu 2 portiere din carton ranforsat, ca să nu ruginească, și motor în 2 timpi de 18 cai cu alimentare gravitațională, fără pompă de benzină (rezorvorul se afla deasupra motorului), și răcire cu aer.
Citește și: FOTO Cum își luau românii mașină nouă în „Epoca de Aur”? Unii mai repede și-o făceau singuri
„Calitate” de top. Cum se făceau ultimele reglaje la Trabant? Cu ciocanul și piciorul
Trabantul cu motor în 2 timp s-a fabricat până în 1990 la uzina VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau, în total fiind produse peste trei milioane de modele. Iar până în 1991, înainte de închiderea falicilității, a fost făcută o versiune „modernă”, cu motor de 1.1 litri, în 4 timpi, „împrumutat” de la Volkswagen Polo. Dar, nu avea cum să concureze cu nicio mașină „vestică”
Mai multe filmulețe realizate pe liniile de producție ale modelelor Trabant și postate pe rețelele de socializare arată „calitatea” produselor.
De exemplu, dacă o portieră nu se închiderea cum trebuie, lucrătorul de la controlul calității regla ușa îndoindu-i rama cu genunchiul și bătând-o cu ciocanul.
Citește și: VIDEO Lăstunul, Dacia 500, o idee românească modernă în anii 1980 ucisă de industria comunistă
Alte imagini arată cum era reglată, de pildă, capota motorului, dacă nu venea la linie. Tot cu ciocanul, iar tragerul era tras împingând cu talpa piciorului.
Cel mai cunoscut Trabant al fost modelul 601. Apărut în 1964, acesta a fost produs până în 1990. Avea motor de 600 centimetri cubi în 2 timpi, cu 2 cilindri în linie, care dezvolta 26 cai, și o greutate de 595 kg.
