Nu întotdeauna lucrurile au fost atât de simple ca astăzi pentru șoferi. Noile tehnologii nu mai permit „trucuri”. Acum, când ți se strică pompa de benzină sau motorină, mașina trebuie dusă cu platforma la service sau e nevoie ca un mecanic să vină s-o înlocuiască la fața locului.
Citește și: De ce nu trebuie șoferii să meargă cu martorul „Risc de pana prostului” aprins? Pagube de sute €
Pentru șoferii „cunoscători”: Cum mergeau mașinile cu carburator, gen Dacia 1300, pe „perfuzie”
Cu ani în urmă, însă, în „epoca carburației”, când la Dacia 1300, Oltcit sau Lada 1200, de exemplu, te lăsa pompa de benzină în drum, șoferii „cunoscători” făceau un „truc”, periculos, e adevărat, și reușeau să-și continue drumul. Și problema tehncă nu era chiar rară.
Concret, cum la mașinile cu carburator sistemul de alimentare nu e sub presiune ca la injecție, când pompa de benzină mecanică ceda, „cunoscătorii” făceau rost de un furtun mai lung pe care îl conectau la carburator în locul conductei de benzină de la rezervor iar celălalt capăt îl băgau într-un recipient cu benzină, bidon, borcan sau chiar sticlă, poziționat mai sus decât nivelul carburatorului, pentru a-l alimenta gravitațional, prin cădere. Adică, exact în modul în care funcționează perfuzia pusă bolnavilor la spital de asistente.
Citește și: Ce mașină își poate cumpăra matematic românul cu salariul mediu? Doar veche! De câți ani?
Alimentarea mașinilor cu „perfuzie” era periculoasă, pentru că, de exemplu, furtunul nu era neapărat special pentru benzină și rezistent la temperatură, iar unii puneau bidonul, borcanul sau sticla de „perfuzie” undeva în compartimentul motor, unde se ating temperaturi de peste 100 grade Celsius.
Dar, „trucul” funcționa. Și, din neglijență sau lipsă de piese, unii chiar mergeau mii de kilometri pe „perfuzie”.
Trebuie menționat și faptul că au existat și mașini cu sistem de alimentare gravitațional, „pe perfuzie”, din fabrică, precum Trabantul. Avea rezervorul de benzină montat chiar deasupra motorului și nu dispunea de pompă de carburant.
