A fost ultima oară, până în 1990, când comuniștii au permis unor partide democratice să participe la alegeri. În 1948, au intrat în competiția cu comuniștii doar două formațiuni-fantomă desprinse din PNȚ și PNL, care împreună au obținut puțin peste 2%, iar în 1952 alegătorii au avut pe buletinul de vot doar candidații așa-zisului Front al Democrației Populare, o mască a Partidului Muncitoresc Român.
În 1946, guvernul Groza a depus toate eforturile să nu dea nicio șansă PNȚ și PNL: propaganda acestor partide a fost practic blocată, iar de pe listele electorale au fost scoși simpatizanții țărăniștilor și liberalilor sau nu li s-au eliberat carnete de alegător.
Cu toate acestea, PNȚ și PNL au câștigat majoritatea, așa că regimul Groza a fost nevoit să falsifice grosolan rezultatele.
Încă din dimineața zilei de 19 noiembrie 1946, au fost secții de votare în care s-au umplut urnele cu voturi pentru „Blocul Partidelor Democratice“, paravanul sub care candida PCR.
După ce s-a încheiat votul, s-a trecut la anularea masivă a buletinelor opoziției și falsificarea proceselor verbale cu rezultatele.
Țărăniștii au susținut că, la 19 noiembrie 1946, ar fi obținut 70% din voturi. Guvernul Groza a inversat rezultatul și a atribuit Blocului Partidelor Democratice 70% din voturi. Nouă luni mai târziu, PNȚ a fost scos în afara legii.
Preludiu pentru Revoluție
15 noiembrie 1987: „Jos dictatura!“, „Vrem pâine!“, „Jos Ceauşescu!“ au început să strige, încă din noaptea de 14 noiembrie, muncitorii de la uzina de autocamioane „Steagul Roșu“ din Brașov, nemulțumiți că își primiseră salariile micșorate.
Dimineața, peste 400 de oameni, muncitori și trecători, protestează în fața Palatului Administrativ. După înăbușirea revoltei de către Securitate, muncitorii care fuseseră inițial amenințați cu pedeapsa cu moartea sunt arestați și apoi deportați.
Ceaușescu, contestat
19 noiembrie 1979: „Ceaușescu se sustrage controlului partidului“, a protestat bolșevicul Constantin Pârvulescu, la Congresul al XII-lea al PCR, față de realegerea „celui mai iubit fiu al poporului“ în fruntea partidului.
Nici până astăzi nu se cunoaște motivul ieșirii lui Pârvulescu, ilegalist, exclus din partid în anii ´60, pentru deviaționism, fost șef al Comisiei de Cadre, implicat în eliminarea lui Pătrășcanu.
Exclus din nou din PCR, a fost și unul dintre semnatarii „Scrisorii celor șase“, difuzată în Occident în martie 1989.
Prima femeie premier în Pakistan
16 noiembrie 1988: Benazir Bhutto devine prima șefă a unui guvern într-un stat majoritar musulman. Educată în Occident, încearcă fără succes să reformeze țara.
Este îndepărtată de la putere de două ori, sub acuzația de corupție. Este omorâtă de al-Qaeda, în timpul campaniei electorale din 2007, fiind numită de teroriști „cea mai prețioasă investiție americană din Pakistan“.
