Un grup de ingineri și tehnicieni de la uzinele Malaxa din Reșița, condus de inginerul Petre Carp, și specialiști de la IAR Braşov, prima fabrică de avioane din România, au dezvoltat imediat după cel de-al doilea Război Mondial primul automobil românesc.
Mașina a fost botezată Malaxa 1C, după numele inginerului și marelui industriaș interbelic Nicolae Malaxa, și avea un design revoluționar pentru acea vreme, ce poate fi comparat cu stilul „notchback” contemporan.
Motorul cu trei cilindri în stea, ca de avion cu elice, era dispus în spate, ca la Volkswagen „Broscuță”, de exemplu, model ce a constituit, probabil, și o sursă de inspirație, și era răcit forțat cu aer. Interesant, sistemul de răcire cu aer și admisia de aer ale propulsorului ce dezvolta 30 de cai putere erau „ascunse” în acoperișul cu pereți dubli al modelului Malaxa 1C, priza de aer aflându-se deasupra parbrizului.
Greutatea motorului era de 80 de kilograme, în timp ce ansamblul diferenţial-cutie de viteze cântărea 150 de kilograme.
Cu aceste resurse, se spune că primul automobil românesc, Malaxa 1C, putea atinge o viteză maximă de 120 km/h și consuma 10 litri de benzină la suta de kilometri.
Malaxa 1C a fost produs timp de doi ani. Unele surse spun că au fost făcute 200 de unități, altele, până la 800 de unități, iar altele, până la 2.000 de unități.
Fabrica Malaxa și mașina Malaxa 1C, luate de sovietici, la ordinul lui Brejnev, și mutate în Urali
După cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au luat cam tot ce le-a plăcut din zonele de influență. Dacă din Germania, de exemplu, au mutat fabrica Opel din Brandenburg în Rusia și au pus bazele Moskvitch, din România au luat, printre altele, Fabrica Malaxa, inclusiv linia de asamblare a mașinii Malaxa 1C, și au dus-o cu totul la Podgorie, în Urali.
Se spune că decizia strămutării Fabricii Malaxa în Rusia i-a aparținut generarul și liderul sovietic Leonid Brejnev, care ar fi făcut un drum București-Sofia la bordul unui Malaxa 1C și a rămas de impresionat de performanțele automobilului românesc.
